Poezii despre azot și viață
poezii despre azot și viață.
Dacă mă întrebi
Dacă mă întrebi unde locuiesc
locuiesc aici îndărătul munților.
Munții-s departe dar eu sunt aici.
Eu trăiesc în altă lume
iar tu trăiești în aceeași lume.
Nemărginită-i lumea noastră
totuși greu de găsit ca și heliul
de ce să aduni bani pentru zeppelin?
Mai bine revendică-ți un filtru de nitrogen
un filtru de acid carbonic, un filtru
de hidrogen, un filtru de alte gaze.
Revendică-ți un filtru de infamii
și pe deasupra și un filtru de viață.
Simțind că te sufoci tânguiește-te.
Ei și! Toată lumea se sufocă!
Și totuși toți privesc cu brațele încrucișate.
Un mare înțelept a spus
"Și se făcu o beznă atât de densă
încât n-am văzut stelele"
De fapt el s-a gândit doar la faptul
[...] Citește tot
poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peliculă lunatică
M-am agățat de-un colț de lună
ca de-o felie de melon alb, sidefat,
lipit așa pe-un fundal pal de gri, sau bleu plouat -decolorat
dup-un traseu de-o zi- ce nu știu a fost nebună, bună...
E tot mai clară ea -peticul cum cristalinul de la ochiul nopții,
Inert în suspendare între firele de stâlpi ca semnul muzical-
și liniștea e ca o apă înghețată, adâncă, c-un flocon de nori, stă de fundal...
și iată că spărtura de lumină a coborât nițel pe portativul firelor, a sorții.
Plutesc cu gând nemărginit înfășurat în plapuma de azur, azot,
fără să văd mai mult din vid, nici ce traseu ar fi și nici ce stații,
doar simt c-adie mângâieri domol, de vânturi de la fuga în siderații
către tărâmul mult visat de drag, de minte, se încântând de viața morții...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul frig
Cutremur simt în mintea-mi
Cu trupul prins în tremur
De frica de neantul ce-așteaptă sus pe boltă
Cu străluciri de gheață, un meteor din lumea-mi
Din care gângurind mă petrec înspre murmur
Ce se va stinge-n lin, final... parcurs cu voltă.
Sau mă îngheț în sumbrul din fundul de abis
Printre fantome albe ce și-au pierdut respirul
În mâlul de ocean cu leduri de meduze...
Acolo unde greu-mi comprimă ultim vis
Sub miile de tone de picuri ce-mi dau girul
C-odată o să revin... să mă reînviu în frunze.
Și-n așteptare încă, eu fericit de viață,
Mă recutremur zilnic la gândul că părinți,
Poate iubite, dascăli, prieteni, cunoscuți,
Sunt înghețați de timpul ce nu-l mai au în față,
Ce e-n beton, sau humă, neștiind de rugăminți...
Sub semn de două linii... să-i știm unde-s căzuți.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate-s primite cu cea mai mare aplecare de curtoazie pentru felul civilizat și analitic de comentariu. Datorez mici explicații fără [...] | Citește tot comentariul
Oh, vara
Sidef în bucle, albastrul îl traversează lin...
O dâră de clăbuc de pasăre de-argint îl întretaie.
În verde-negru, cântece de iubire și suspin,
Se întrepătrund, într-un ison complex, de aripi în bătaie.
Coroane negru-verde sunt boxele de înalte,
Totul e "live", soliștii au diverse timbruri...
De-asculți, inima-n piept începe să-ți exalte;
E corul unicat de zeci de tonuri și suave stiluri.
Soliștii, cât o floare, sau cât un pumn, mai mare,
Fac salturi nesfârșite, de pe un ram pe altul,
Se cheamă la iubire, prin crengile de-umbrare...
Se împerechează, încercând apoi, tot mai înaltul.
Spectacolul de vis e zilnic, timp să-l ai, să asculți...
E totul gratuit, biletu-i costul dorului, simțire...
Actorii tot se schimbă, îs mulți, sunt tot mai mulți;
Vor să-ți ofere totul ce-au, și pot, spre nemurire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre azot și viață, adresa este: