calciu şi timp

Poezie... răspuns...

De ce să te plângi când nătângi încă dorm
de ce să crezi pomul că-i prostul enorm
de ce să crezi timpul că-i surd la nevoi
sau sângele scurs e din noi fără voi

Află că pomu-i la fel precum omul
SIMTE citeşte chiar gându-ţi din gnomul
clipa, secunda trăieşte-o ca-n pomul
ce-ţi creşte-n grădina ce-o udă chiar DOMNUL
Zici că îţi creşte pământul în vene
nu te speria, e doar calciu şi lene
plin de grăsimea guiţ ce se cerne.

o sperietură-i doar viaţa-n-final
crezi că sfârşitu-i aici,... în spital
nu înţelegi, nu accepţi lapidar,
că-i nemurire, fii sigur... "fatal"!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (21 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

H2O

Cine gândea, din şase bilioane,
Nu prea demult, treizeci de ani ‘nainte,
Pe ce mai e uscat printre oceane,
Ca apa să o cumpere cuminte
Din prăvălii, la sticle sau bidoane?!...
Nu i-ar fi dat nici dracului prin minte!

De drag o luam în zori pe sub colină
Chiar de aveam fântâna mea pe vale,
Să-mi umplu la izvor căldarea plină
Sorbind din ochi Mării şi Marghioale...
Ca lacrima, ce apă cristalină
Şi nu dădeam pe ea două parale!

Până-ntr-o zi, când spre uimirea mea,
La băcănie-n colţ văd, din greşeală,
Cătând prin raft ceva pentru măsea,
În sticle, apă chioară, naturală(?!)
De-abia-nvăţat cu ea de la ciuşmea,
Ca emigrant pe-atunci în capitală,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce combinaţie...

Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i şi lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănţuire de ergi înşiruiţi... conştiinţă?...
Cum nu-i şi fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i fiinţă?

Cum cuarţul, ce-n cristale ţine, e evident că de el ştie,
Cum şi carbon şi musca ţeţe au toţi tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... fiinţate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... şi nu scoici uscate?

Cum apa, ce-o ţin, nu mă-neacă, este şi lacrimi şi oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânţându-mi-se aleane?
Cum foc şi arde şi se-mparte şi-n inimi... şi-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mişcă, doar noi parcurgem ştiut drum???

Cum aerul omoară peşte, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-şi încreţeşte şi nu-i la nimeni clorofilă?
Cum ştie dragostea chimie şi cum chimia nu iubeşte?...
Cum omul este tot secrete şi nu ştie singur ce este?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila povara ( II )

Am mai scris despre voi, dragii nostri parinti,
Cand erati mai activi, cand erati mai fierbinti
Si ce-am scris m-a durut, si ce-am scris v-a durut,
Am privit indelung, ca ochi mut spre ochi mut.

Si acum, mai batrani, si acum mai tarziu
Imi mai cereti sa spun, imi mai cereti sa scriu,
Cautati peste timp c-un benefic repros,
Peste rana de os ochelarii sunt rosi.

Inainte putin, inapoi amintiri
Si ce degete-aveti, zi de zi mai subtiri,
Numai calciu batran pe la incheieturi
Si vecini mai nervosi si nepoti mai impuri.

Ce sa scriu despre voi, dragii nostrii batrani,
V-as minti, insa stiu ca priviti in fantani
Si din ele vedeti cum v-ati stins si v-ati dus
Si remedii nu sunt si intoarceri nii nu-s.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a două ediţie, adăugită)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!