Poezii despre chimie și existență
poezii despre chimie și existență.
Tridimensional
să fiu poet?
compoziția chimică a necunoscutului-
mă întind în palma minții
următorul pas se întrevede
(in cele ce urmează pasul)
timpul s-a oprit căci toate cele ce-s divine
doar se verifică prin viteza ceasului ales
să fiu poet?
încă zeii (nu) se află
nici în casele lor împărțite-n cardinale
rai nu a existat prin spaima iadului iubit
(judecată pentru toti!)
nimic nu-i fără lege...
alterez spațiul dintre timpi
dimensiunea putredă a universului
succesiunea ireversibilă a unui suflet
doar conjuncția unui fenomen
încă (zeii)
salvează visul visătorilor visați
se plimbă printre noi.
poezie de Alexandru Barcanescu (27 iunie 2015)
Adăugat de Alexandru Barcanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teleportare
Ating din alte timpuri chip și trup
pe folia-n revelator de alb și negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.
Am simțul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiță, d-existul prins
teleportat... nano-fugarul ce există.
Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăștiind, de-am șansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de tele vizor...
un material, o sticlă-n carne ș-oase.
Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfața-mi, cromozom... Cu ea mă poartă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Il existe toujours un ange gardien
oamenii miroseau a bomboane mentolate
nimeni n-ar fi putut spune
cât de conștienți cât de mândri cât de indiferenți
erau ei la frumusețea degajată
se opreau în dreptul bazarului cu iluzii
mimau negocierea afișau expresia achiziționatorului de succes
oricând își puteau permite investiții în trecut
ieșeau... briza împingea pe scenă
siluete valencia eșarfe galbene prelungind
fragilități minore în aria aceea unde părea
că îngerul se unește cu omul
dansau-dansau!
nu era vina lor!
străzile pocneau de reacții chimice!
râzând își asigurau porția poate eronată de endorfine
călcau terenuri minate se aventurau scăpau ca prin urechile acului
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Publicitate
Eu sunt un calmant.
Sunt eficient acasă.
Lucrez la serviciu.
Trec examene
în calitate de martor.
Repar grijuliu cești sparte.
Tot ce ai de făcut este să mă iei,
îngăduie-mi să mă topesc sub limba ta,
înghite-mă
cu un phar de apă.
Știu cum sa tratez nefericirea,
cum să primesc veștile proaste.
Pot minimaliza nedreptatea,
pot înlocui absența lui Dumnezeu
sau ridica voalul văduvei de pe fața ta.
Oare ce mai aștepți?
Ai încredere în compasiunea mea chimică.
Ești, încă, un bărbat tânar, o femeie tânără.
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posedai tot felul de obiecte electrice
tu ești altfel făcută decât mine. tu mă înspăimânți.
tu ești un monstru. mi-e frică de tine.
ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pildă,
ai tupeu.
ai o grămadă de rochii, ai rude cu grade universitare.
și, doamne cum îți picură părul până pe șale
ca un camion fructexport, fantomatic și moale
care ar trece pe dorobanți.
și ai șolduri, și ai pandalii, ai amanți...
inconștientul tău trebuie să fie așa uriaș
încât ar putea să reducă el singur diferența dintre sat și oraș
să pună capăt valului de violență și pornografie
cu doar un gest, sau o alifie.
nu, dacă tu ai fi un film documentar despre valențele elementelor chimice
iar eu o tablă pe-un acoperiș de siloz
tot n-am fi fost așa de străini
în realitatea cu atheneuri, caberneturi, mașini.
tremur când mă atingi. mi se face rău când îți aud vocea la telefon.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percepție colectivă
E dreptul adevăr; îs soluții în decantare
Ce-ar trebui să aibă chimii determinate
În unicate logici, creând conformitate
Fără cusur... cum plus algebric, e-adunare?
Ce simplă-i rațiunea când e mediator
De secole trăite cu aceleași experiențe,
Extrapolate în grup, din simple existențe
Se repetând citatu', în simbolic autor!
E simțul natural, recunoscut genune
Și care-și umple fire călătorind senzații,
Să aprindă neuroni cu certe dedicații...
Specialiști, experți, modeștii fără nume!
Iar natural, natură, imensitate și una,
Nu știe pervertire, minciuni, mistificare,
Că-și apără etern, ce nu cunoaște "moare"...
Doar mașinal respectă același "totdeauna".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul lucrurilor
cuțitul chimic scrijelea în țărână chip,
iminentă nașterea mea
uriașule în halat alb, cândva,
îți voi da înapoi, la fund, palma asta
să știi...
ecourile... după atingerea lucrurilor
nicio consoană
cel mai greu a fost până mi-am dresat degetele:
zahăr cubic, bici, curaj, sete de zbor
vântul de jos în sus îmi ținea discursuri:
"dacă există vreo țintă
neapărat va fi atinsă, altfel nu..."
lumina lăptoasă încheia întâia oară
nasturii umbrei mele de trup
vântul, cheamă lucrurile,
așterne nume sub ele... "e bine așa!"..
acum, însemnele de aur
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virtuala revedere
Pentru minunații mei colegi de liceu (O, tempora!)
NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescență
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigență!)
Și implicit, ce-n replic-am făcut...
EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Și ce ferice mă simțeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,
EMOȚIONAT îmi cunoșteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Și mulțumit, eu mă simțeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...
PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața ori seara
Să fi fost doar chimie și doar ochii vinovați
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup și carne, toate numite destin?!
Să fi trecut atâtea decenii degeaba... și totuși
ceva de neînțeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ți-am citit gândul, s-a născut poezia!
Să fie acesta prețul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, prețu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare și nimic din ce ține
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!
E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârșitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încetați!
Oh, voi, oameni însetați
De a focului putere
De pustiuri și tăcere,
Încetați, voi, încetați!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!
Vreți să treceți în neființă
A omului conștiință?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeți c-o rachetă?
Vreți să faceți un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!
Catastrofa de-o iubiți
Și de vreți apocalipsul,
Vreți la luptă să porniți,
Ca să vedeți paradisul
Și să vă-nfăptuiți visul?
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chimie și existență, adresa este: