Poezii despre chimie și fizică
poezii despre chimie și fizică.
Melancolii fizico-chimice
Melancolia serii m-a pătruns
Exact atunci când mi-a venit și mie
Să schimb afurisita de "chimie"
Și "fizica" să-mi fie de ajuns.
Vindeam chimia ieftin, la tarabă:
"Ia, nene, că e ieftină ca braga!
Ia, tanti, dau angro, dau cu desaga!"...
Și am pierdut, că m-apucase graba.
Am strâns ceva, dar nu îndeajuns,
Căci "fizica" nu-i ceea ce-mi părea
E scumpă rău și cere "muncă" grea...
Și-așa melancolia m-a pătruns.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Yin și Yang
Pulsează cele doua lumi
Și tensiunea generează furtuni
Altor lumi.
Plusul și minusul
Contopindu-se amenințător
Se unesc într-un cerc vicios,
Într-un ritm universal, unic,
Până la refuz,
Până la energia supremă,
Până la naștere și renaștere.
Un unic și incontestabil traseu...
Genetică, fizică și chimie,
Inter-dependent re-create,
Transcendent și credință,
Celula perfectă
Pentru moartea perfectă.
Progresul ducând spre regres,
Spre nimic...
Yang și Yin
Ce în somnul tăcerii s-au scufundat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virtuala revedere
Pentru minunații mei colegi de liceu (O, tempora!)
NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescență
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigență!)
Și implicit, ce-n replic-am făcut...
EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Și ce ferice mă simțeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,
EMOȚIONAT îmi cunoșteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Și mulțumit, eu mă simțeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...
PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmosul dintr-o privire
Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deși n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoști, dar iată
Pe scurt ceea ce ști: o nimica toată!
Se ivesc umbre în întuneric,
Soarele-i un monstru sferic,
Ce dispare și apare,
Apune și apoi răsare;
După nori el se ascunde,
În vest stă să se cufunde
Într-a nopții grea tăcere,
Noapte plină de mistere.
Sus, pe cerul 'nalt, senin,
Strălucesc licurici vii,
Felinare cu venin,
În număr de mii și mii.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chimie și fizică, adresa este: