Poezii despre chimie și frumusețe
poezii despre chimie și frumusețe.
Iubirea
Iubirea,
este un scenariu al întâmplării,
este dragoste la prima vedere,
este glasul trupului ce vibrează la atingerea voinței,
este voința unirii gândurilor noastre,
este chimia pură ce ne leagă sentimentele,
este acea apropiere care îți vibrează sufletul,
este providența gândului ce conștientizează lucrarea universului,
este puritatea luminii ce ajunge din cele mai frumoase stele să lumineze ochii tăi,
ești tu, iubita mea, în brațele mele,
ești chiar tu.
Iubirea.
poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sărut prin definiție
Străfulgerând lumină-n cristale și lichide,
Sărutul înflorește ca trăsnetul nisipul,
Iar dragostea-i inundă câmpiile aride,
Materiei ce-și poartă chimia și nimicul.
Realitatea nudă se-mbracă-n poezie
Și nu se rușinează de golul adevăr,
Cuvintele sunt șoapte de tristă veselie-a
Semințelor expuse din jumătăți de măr.
Dorințele preschimbă imaginile-n fapte,
Ființele în idoli cu sufletul frumos,
Picioarele sunt iederi în noapte-ntortocheate
Și brațele sunt aripi, iar ochii de prisos.
Prin degetele toate ce parcă ies din pori,
Iluzii parfumează lucrând ca rugăciunea
Și mii de fluturi zburdă pe trupul câmp de flori,
Ocean al desfătării cu valuri cât e lumea.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut prin definiție
Străfulgerând lumină-n cristale și lichide,
Sărutul înflorește ca trăsnetul nisipul,
Iar dragostea-i inundă câmpiile aride,
Materiei ce-și poartă chimia și nimicul.
Realitatea nudă se-mbracă-n poezie
Și nu se rușinează de golul adevăr,
Cuvintele sunt șoapte de tristă veselie-a
Semințelor expuse din jumătăți de măr.
Dorințele preschimbă imaginile-n fapte,
Ființele în idoli cu sufletul frumos,
Picioarele sunt iederi în noapte-ntortocheate
Și brațele sunt aripi, iar ochii de prisos.
Prin degetele toate ce parcă ies din pori,
Iluzii parfumează lucrând ca rugăciunea
Și mii de fluturi zburdă pe trupul câmp de flori,
Ocean al desfătării cu valuri cât e lumea.
poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit (18 aprilie 2015, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ovidiu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina curge cu solzi
În frunze de un verde luminos
seva rădăcinilor capătă culoare
în chimia îndumnezeirii din trunchi,
de pădurile se îmbracă frumos
în culori nebănuite.
Întomnarea cu ploi reci, vânturi și brume
dospește năbădăios,
lasă din ramuri căderea liberă
un fel de moarte lividă.
Lumina curge senină și aspră
cu solzi lichizi
prin aerul răcoros și violet
peste o întinderea deluroasă
pregătită pentru o altă înfățișare
cu răbdare de invidiat.
Târziul cu aura somptuoasă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie de toamnă
S-a gătit vacanța mare,
Iată, sună de intrare...
Dar, de ce nu-s toți în clasă
Ce-i cu lipsa ce ne-apasă?
Unde-s duși, e clasa goală,
Fără ei e doliu-n școală...
I-așteptăm, avem răbdare
Până într-o zi în care
Vom fi iarăși împreună
Sus, chiar dincolo de Lună,
Vom avea un loc anume
Fără funcții, titluri, nume,
Prin adâncuri liniștite
Fără supărări, ispite,
Într-un colț ales, frumos,
Cu mărgăritar pe jos,
Cu speranță și lumină
Unde nimeni nu suspină,
Fără greutăți, nevoi,
Dumnezeu va fi cu noi.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco din Visuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândria carabinei
Un revolver aflat la datorie,
Neliniștit, căta spre panoplie.
Pusese ochii pe o carabină
Subțire-n talie și longilină.
Fiind de felul lui un tip bondoc,
O iubea-n taină, fără echivoc...
Nu-l speriase țeava ghintuită,
Ci mai degrabă-l duse în ispită.
Și cât ai scăpăra un biet chibrit,
Rămase-n admirație, trăznit.
În acest timp, frumoasa carabină,
Având purtări de divă cabotină,
Mândria în picioare i-a călcat,
Că după prima damă s-a luat.
Fiind curtat de mai matura flintă,
Care de multă vreme-l privea țintă,
El, căutându-și sufletul pereche,
Fugi spre ea ca apucat de streche.
Ea știe ce-a făcut, ce i-a șoptit,
Că într-o clipă mintea i-a sucit.
[...] Citește tot
fabulă de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de august
prin care curge respirația noastră
penetrând spațiile dense ale orașului
e cald /ne simțim molesiți / ca și cum am fi înghițit opium
acum avem viziuni frumoase despre cum va fi moartea noastră
cel mai mult ne place să ne imaginăm că va erupe
un vulcan ca în pompei
cenușa ne va surprinde / pietrifica îmbrățisați în mijlocul unei străzi
dragostea noastră se va evapora ca un compus chimic în aerul
închis în el însuși
/
zile de august fierbinți în care florile s-au uscat la balcoane
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Il existe toujours un ange gardien
oamenii miroseau a bomboane mentolate
nimeni n-ar fi putut spune
cât de conștienți cât de mândri cât de indiferenți
erau ei la frumusețea degajată
se opreau în dreptul bazarului cu iluzii
mimau negocierea afișau expresia achiziționatorului de succes
oricând își puteau permite investiții în trecut
ieșeau... briza împingea pe scenă
siluete valencia eșarfe galbene prelungind
fragilități minore în aria aceea unde părea
că îngerul se unește cu omul
dansau-dansau!
nu era vina lor!
străzile pocneau de reacții chimice!
râzând își asigurau porția poate eronată de endorfine
călcau terenuri minate se aventurau scăpau ca prin urechile acului
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei
începusem urcușul când...
Bine ai venit, Tristețe-doamnă, să-mi trezești
călcâiul
uitase
ierbile amare, frumoase... și oră ție îți deplâng
împietrirea
cadranul alb, minutarul răscolindu-ți cardinal
prin carne
.................
dintr-o suflare, ca și cum aș fi băut aceste cuvinte,
le-am întins foii!
.................
hei, nu eu
nu sunt baciul vostru, oi-litere, litere-oi,
nu vă pasc și nici călcâiul amintit nu-l dau
pășunilor străine... de astăzi, aveți
Tristețea păstoriță, ea vă mână,
vă smulge mieii vânzându-i abatorului chimic,
vă tunde și din lână
atât îmi împletește: un brâu și o mănușă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Oare omul nu are nevoie de selecție genomică
de ce să nu alegem cine și cum să procreeze
să nu mai lăsăm la mâna hazardului evoluția
monta controlată și specializările
vor aduce forța de muncă necesară
controlabilă
prin eliminarea genei de răsculați
s-ar evita haștagiștii
apoi gena toleranței la frig
sau suprema genă a rezistenței la stres chimic
va fi întotdeauna mai ieftină
decât orice altă măsură socială
o rasă politică specializată în democrație
perfect adaptată compromisului
ar exclude orice război
pe când fabricanții de arme
se vor ocupa de genetica păcii
castrarea exemplarelor neviabile
ar reduce poezia doar la esențe
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chimie și frumusețe, adresa este: