Poezii despre chimie și moarte
poezii despre chimie și moarte.
Dă-mi
un ceas cu frână
să iau curbele mai
lin
să nu devin detaliu
în decorul altui destin
o sapă chimică sau
măcar electromagnetică
să-mi plivesc sera
prea multe ierbi peste flori
crescut-au
o strângere de mână
în locul celei de
inimă
să știu că nu trăiesc
unicul rătăcitor cum mor nu contează
prietene
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest pentru România bolnavă
Șobolani cu ochii putrezi de averi și chilipiruri,
Îl furarăți pe român și-i rămase doar mândria.
Ați îngenucheat poporul în minciuni și multe biruri -
Iată cum și ei străinii - vor să-i ia și sărăcia.
Frați voi sunteți doar cu iude, cu escroci și cu imperii,
Iată c-a sosit și clipa să vedeți cum morți de smoală
Se ridică din pământuri peste ceasuri de mizerii,
Ca să vadă România cum se zbate-n pielea goală.
Sunteți negustori de viață (nu am cum să mă dezic)
Trădătorii mei de țară, vânzători de fiare vechi,
Iată cum pământul nostru e scaiete de nimic -
Amatori de vis mărunt, guvernați după urechi!
Ați furat tot ce lăsase Nicolae Ceaușescu,
Este tragic pentru noi, este tragic pentru țară,
Ați pus taxe și pe soare, plânge iarăși Eminescu.
România umilită, zace azi în pielea goală.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
SIDA ca o pandemie
CUM SĂ EVIȚI FRICA DE MOARTE PENTRU CĂ EPIDEMIA ESTE ACOLO
E foarte ușor să eviți un virus, dar este foarte greu să eviți frica în tine
- Nu, nu, nu. Oamenii vor muri mai multă de frică decât de epidemie.
Niciun virus din lumea asta nu este mai periculos decât frica.
Înțelege acea frică, altfel vei deveni un cadavru înainte să-ți moară corpul.
Atmosfera înfricoșătoare pe care o simți în aceste momente este nebunie colectivă.
Asta s-a întâmplat de o mie de ori și se va repeta.
Dacă nu înțelegi psihologia umană și frica, conștiința ta poate fi complet pierdută.
Nici nu vei ști când ai pierdut controlul.
Așadar, frica te poate determina să faci orice.
Fii atent. Nu te uita la știrile înfricoșătoare.
Nu mai vorbi despre epidemie.
Repetarea aceluiași lucru mereu și mereu este autohipnoza.
FRICA ESTE UN TIP DE AUTOHIPNOZĂ.
Cauzează schimbări chimice în organism.
Și dacă o menții mereu și mereu, poate provoca o schimbare chimică
atât de toxică încât te poate ucide.
[...] Citește tot
poezie celebră de Osho (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Black sabbath
bine fac
cei care ne doresc
moartea
așa se scrie istoria
tinerilor îmbătrâniți pre-mah-mur
un tip foarte heavy (?!)
metal (în topografia acelor
ani: bimetal) decide că gloria
nu ne revine prin ruginire
...
dar nici
cei de acum nu
nu vor strânge în brațele flușturatice
vreun hoit subțire de animal
cu o chimie aproape
tristă: cu aromă de văduvă
neagră beată grămadă
or
donată cuiva
de sabbath
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedeam
Revedeam aceeași emoție
Cu care adormisem
În mădularele&matricele cuiva
Știam că nu face parte din mine
Și ca aș putea pleca
Să-mi revăd familia
Dar aveam o alta
Fiecare pădure de oameni
Ce creștea pe spatele meu
Nu vedea decât lumina lunii noastre
Doar seara
Și apoi era smulsa
Fiindcă nu era estetic sa ai o familie
Fiindcă undeva, copiii tăi mor,
Zilnic
Stelele ce se prăbușesc, cu nicio dorință,
Sunt copiii tăi
Ce cerșesc în genele ei
Hai să lăsăm perdeaua
Să-și lase pantofii pe marginea patului
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda
Secunda e un punct în viață,
Se topeste repede ca gheata.
Cu gandul la tine totu-i diferit
Parca trece-un veac pana aud tic.
Tac si tacerea sa-mi fie pedeapsa
Langa mine daca ai fi n-as regreta.
Cum te-am vazut, parca m-am schimbat
Nu e chimie, poate nici magie, e altceva.
Fiinte simple cu viata complicata.
Ceva mort in mine ai trezit,
Din piatra, aur ca un alchimist.
As vrea ca eu si cu tine sa fim,
Actori indragostiti intr-un film.
poezie de Alexandru Theodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am nevoie de Oceanul Atlantic
să-mi înec visele îmi e deajuns
o lacrimă
oricum sunt din ce în ce mai mici
aproape ridicole
invers proporționale cu vârsta
nici nu mai visez
așa că nu-mi trebuie nici lacrima
au decedat înecate în ele
s-au sufocat unele pe altele
într-un fel lipsit de show
nu au prins nici știrile locale
banalul lor nu merită
nici un creion chimic
cred că încetul cu încetul
inima mea se va transforma în iceberg
și va găuri orice titanic
cu pretenții de vis
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovatul
Șira spinării a Terrei,
Abia la sfârșitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.
I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Și silozuri nucleare.
Pe cer, sub apă și pe sol,
De la pol până la pol,
Mișună fără-ncetare,
Arme de exterminare.
Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Yin și Yang
Pulsează cele doua lumi
Și tensiunea generează furtuni
Altor lumi.
Plusul și minusul
Contopindu-se amenințător
Se unesc într-un cerc vicios,
Într-un ritm universal, unic,
Până la refuz,
Până la energia supremă,
Până la naștere și renaștere.
Un unic și incontestabil traseu...
Genetică, fizică și chimie,
Inter-dependent re-create,
Transcendent și credință,
Celula perfectă
Pentru moartea perfectă.
Progresul ducând spre regres,
Spre nimic...
Yang și Yin
Ce în somnul tăcerii s-au scufundat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina curge cu solzi
În frunze de un verde luminos
seva rădăcinilor capătă culoare
în chimia îndumnezeirii din trunchi,
de pădurile se îmbracă frumos
în culori nebănuite.
Întomnarea cu ploi reci, vânturi și brume
dospește năbădăios,
lasă din ramuri căderea liberă
un fel de moarte lividă.
Lumina curge senină și aspră
cu solzi lichizi
prin aerul răcoros și violet
peste o întinderea deluroasă
pregătită pentru o altă înfățișare
cu răbdare de invidiat.
Târziul cu aura somptuoasă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chimie și moarte, adresa este: