Poezii despre concubinaj și viață
poezii despre concubinaj și viață.
Tembeliziunile aservite PSD-ului îi numesc pe Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) și amanta lui, cu 30 de ani mai tânără, Romeo și Julieta din Carpați (pamflet)
Le-ascult și mă cuprinde greața,
De-mi vine să îmi smulg mustața.
Romeo-avea doar opșpe ani,
Nu éra șef de hoțomani,
El nu era un infractor,
Vreun corupt dezgustător,
N-avea copii, ca dumnealui,
Mai mari decât amanta lui,
El nu era un babalâc
Și n-a trăit un amantlâc.
El nu avea o concubină,
Cum e blondina carpatină;
El nu avea o țiitoare,
Ci cea mai mândră-ntre fecioare;
N-o prezenta ca pe-un trofeu,
Cum face Dragnea cu tupeu.
Iubirea lor nemuritoare
E demnă de glorificare,
Iar sacrificiul lor, se știe,
A fost cântat în tragedie,
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile singurătății
nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generații,
aspirațiile au devenit utopii,
chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichității,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,
nervii mi s-au tocit ca șinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog
Sunt un gând sălbatic, născut din abis
și doar trecător din tine. Pământul și cerul
s-au amestecat în mine concubina lor s-au topit în mine.
Sunt un embrion obișnuit, închis într-o palidă, pieritoare carne;
Însă în lumina soarelui eu te încânt și te uimesc.
Sunt cea mai blândă, cea mai înțelegătoare dintre femei;
totuși mi-e dor de iarnă, de interminabila noapte neagră
care trasează frontierele inimii mele.
Când pleci, durerea mă face
să-mi scot inima pe gură
să te distrug prin iubire e interzis așa ceva?
Soarele răsare pentru toți ceilalți oameni,
dar numai spre tine se-îndreaptă tandrețea agresivă-a trupului meu.
Am farmecele mele.
Se-înalță un cor de voci.
[...] Citește tot
poezie de Zhai Yongming, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă
Aveam mândrie, când aveam și tată,
Chiar deși, nu m-a crescut,
Știeam că-i tânăr și frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...
Puține ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.
Chiar dacă, de puține ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenți,
Tata a plecat, în lumea celor drepți.
Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,
Că de la tata, mi-a rămas și-un frate.
[...] Citește tot
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un voyage... un infern
Enormă, orbitoare, lampa striga din cer,
du-te acasă, drace, aici nu e infern,
e noapte, vin copiii mâniei, cine-s ei?
Gladiatori de zahăr, părinți și porumbei,
sunt flame subterane, repetă-n vis bătrânii,
zeița răzbunării își aranjează sânii,
senină e demența, ca luna, ca un soare,
așteaptă că la ziuă toții faunii se-nsoară,
fug, mare spaimă este-ntre cele vinovate,
că nenăscuți copiii mâniei nu așteaptă,
au suflete pereche precum ciorapii albi,
rău răsplătiți savanții se lasă de-nvățat,
stai liniștit scholare, nu-i crimă, n-ai citit,
un accident, dar tat-tu pe ochi te-a cam plesnit,
în Biblie mai scrie că ochiu-i păcătos,
azi învățăm chimia să scoți aur pe dos,
din glie și salivă se face omul om,
Haim vrea să știe, viața e pasăre sau pom?
Dar moartea, dar durerea, ce fructe acre ai?
Întreabă Domnul aspru pe jalnicul Ianai.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
BALADĂ
BALADĂ
autor Ludmila Maciuga
Aveam mândrie, când aveam și tată,
Chiar deși, nu m-a crescut,
Știeam că-i tânăr și frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...
Puține ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.
Chiar dacă, de puține ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenți,
Tata a plecat, în lumea celor drepți.
Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un poem despre mine și despre tine
Noi doi,
Nod de dorințe strânse-într-un loc:
Această iubire ca un foc
În care noi coacem un bulgăre de lut
Care te întruchipează pe tine
Și care mă întruchipează pe mine.
Pentru ca apoi noi
Să luăm cele două figurine
Și să le spargem în mii de bucățele
Din care, înmuiate-n apă,
Să ne întruchipăm iarăși,
Pe mine pe tine.
Eu sunt în lutul tău,
Tu ești în lutul meu.
În viață am împărțit o singură pătură,
În moarte vom împărți rugul aceluiași sicriu.
NB. Guan Daoseng este creditată drept cea mai bună pictoriță din China, picturile ei având ca motiv bambușii fiind celebre, picturi în cadrul cărora insera versuri în acea vreme, în China, poezia, pictura și caligrafia erau cumva inseparabile.
[...] Citește tot
poezie de Guan Daosheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul regretului fără sfârșit
Împăratul Chinei râvnea la o frumusețe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deși era de mulți ani pe tron, nu i se împlinise această dorință.
Între timp, o fetișcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumusețea.
Grația ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să țină companie Împăratului.
Când și-a întors capul și a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor șase palate.
Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat și limpezit cristalul pielii,
Și, datorită somnolenței resimțite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Și-așa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, fața-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperișul cald al hibiscușilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curții.
O răsfăța tot timpul cu banchete și petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară și despotul nopților lui.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi cu cine trăiești, ca să-ți spun cine ești
Când stai cu hoți, înveți să furi,
Iar cu birjari, înveți să-njuri,
Cu cei nedrepți ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepți ‒ să fii om drept.
Cu-nșelători, înveți să-nșeli,
Cu scornitori, înveți scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.
Cu mincinoși, înveți să minți,
Să fii cuminte ‒ cu cuminți,
Cu cei scrântiți ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiți ‒ să fii tâmpit;
Cu tupeiști ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre concubinaj și viață, adresa este: