credulitate şi viaţă

Două-trei

Două dimineţi:
Un soare.
Trei dorinţe
La picioare.

Două căşti:
O melodie.
Două mâini:
O veşnicie.

Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.

Două guri:
O nostalgie.
Două vieţi:
O bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;
Are viaţa liniştită
Fiindcă-i mintea odihnită;

Orice lucru-i o ispită,
Este prost, dar şi credul;
Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;

Fruntea-i arde ca o plită,
Neuronu-i un pendul
Ce se mişcă somnambul
Cu o mină plictisită;

Prostul, dacă nu-i fudul...

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducem tehnologia

în blocurile îngheţate pe vecie
şi aplaudăm măsurile
antipoluare citite când ceri
căldură în apartamentele
care nici nu mai sunt
proprietate personală
punem ordinele primite
de la bruxelles în rame
şi facem cruce fără să fim văzuţi
de cei numiţi să facă denunţuri
ei sunt aleşii ce ne pot duce
în gulagurile secolului 21
totul e modern şi futurist
tehnologia a pus stăpânire
pe viaţa noastră de om credul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Moartea-i un somn adânc şi greu, din care,
Vreaodată, nimeni nu se va trezi
O noapte-ntreagă mult prea obositoare,
Dar dincolo de ea nu va mai fi o zi.

Timizi, creduli, păşim în calea-i... Încă,
Ne-ademeneşte. Drumul altei lumi,
De lacrimi plin e, şi-i o rouă-adâncă
Şi-i nu abis şi-s sute de furtuni...

Hotarul dintre lumi ne-aşteaptă. –N noapte
Păşim sfioşi, în suflet, ducând eternitatea
Se-nclină munţii şi vuieşte marea
Căci viaţa e mai scurtă decât moartea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlemnire

mama mea a murit pentru noi precum Hristos – întinsă pe patru scânduri de pat
zilnic zi de zi pe rând pentru toţi şi pentru fiecare în parte
a suferit pentru nenumăratele mele josnicii înşelată de tata pentru credulitatea fiicelor

pe acel dreptunghi pavat cu cuie asemenea pieţei oraşului a vrut
să răscumpere toate podgoriile părăsite şi fiecare ciorchine de strugure
ca şi cum n-ar fi ajuns că El a murit deja pentru a ieşi apoi din mormânt

moartea n-a vrut să vină după ea de-a lungul vieţii deşi mama i-a deschis uşa
cu ospitalitate şi umilinţă a ajuns cu încăpăţânare la mal cu barca din patru scânduri
privind în abisul ceresc prin oglinda ce separă adâncul de spaţiu

scrisă pe copac precum madona pe scândura icoanei aşezată pe patul noduros
între cele patru scânduri ale căminului i-a crescut cocoaşa înlemnind singură şi tăcută
fără zarvă mulţimi de gură cască elevi dezamăgiţi şi femei amăgitoare
număra şoptind mătăniile din lemn făcea să plutească copacul durerii în jos

poezie de Piotr Zemanek din Antologia poetycka (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi doresc mai mult

Vreau să trăiesc în ţară, în multă armonie,
Să ne iubim cu toţii, fără de mânie.
Uniţi să fim şi să trăim în pace,
Fără duşmănie, la toţi cred, ne-ar place.
În ţărişoara mea, nu vreau manipulare,
Nici jocuri meschine, care mai murdare.
Cu toţii ar trebui, să ne iubim ţara,
Să n-o ponegrim, din zori şi până seara.
Nu vreau indiferenţă şi nici dezimformare,
Vreau loialitate, vreau lucruri normale.
Nu vreau să fiu credul, la ştirile postate,
Ce multe dintre ele, nu-s bine prezentate.
Vreau o analiză, apoi mă pronunţ,
Dacă nu-s în stare, mai bine renunţ.
Nu vreau să am păreri, de nu mă pricep,
Să arat lumii, ce mult sunt deştept.
Sunt speriat, când văd trădători,
Cum îsi ponegresc, chiar şi ţara lor.
Vreau să mă exprim şi vreau să votez,
Nu la întamplare, momentul să-l marchez,

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru (14 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă de asfalt

Prin fiorduri de beton în marşuri la unison
Buluciţi in galere cu burduf de acordeon
Ne trezim in fiecare zi din cochilii
Cu ecou grifon

In parade de care, cu veacuri de ham de cai
Pentru care trăgem,.. si uneori strigăm,.. vai
ce fiare! Noi cu noi suntem, cu pecete de vătrai..
Viaţă tu firai!

De angoasă cu sunet de coasă-mi votată
De credulitatea noastră de fiecare dată
În zornet de ochii de drac ce ne cer cămată
Cu lanţ pe grumaz

Strangulând cu pensii de necaz, aruncat la gunoi
Când devenim epave fără răsuflare în noi
Să ne trăiţi bine voi! Demoni cruzi aleşi de noi
Supuraţi de puroi

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit în jur

Mă uit în jur şi "mă crucesc"
Şi-aproape nu ştiu ce să cred
Când văd minciuni care zidesc
Pe cei ce-n ele se încred
Şi adevăruri ce stropşesc
Chiar sufletul în care şed,

Mă întristează bucuria
Şi zâmbetul nepăsător
Al celor ce-şi ţintesc privirea
În bunul şi-n puterea lor
Şi mare mi-e nedumerirea
Că-i văd suind triumfător,

Cu nedreptăţi ce îndreaptă sorţii
Atâtor minţi şi vieţi credule
Îndreptăţind în mari proporţii
Diabolism în molecule,
Să treacă peste pragul porţii
Iubirii tari şi incredule...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civism, nedevoalat

Atât extaz pe-asfalt şi-n noapte,
Ascuns sub umbra de-o pancartă,
Cu strigăt doar în cor, în şoapte...
Aşa, printre mulţimi se poartă!

Online pe facebook, like divers
Cel mai ades sub avataruri,
E greu de dezvăluit pervers...
Când nu se-mparte nimic, daruri!

Invitaţi ziua, în unicat
Un, câte unul, pe vedere,
Doar sub fular, pe gât urcat
Şi-adăpostesc... pân' şi plăcere!

E diferenţa-ntre truism
Şi adevăr în enunţ pe faţă,
Când doar pitit este civism,
În lumea noastră... de paiaţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie

Trăiască gloriosul Kratos!
Aleluia, Demos,
Relicvă stearpă-a Bătrânei Atena,
Himeră a faimoasei metropole de altădată.

Un toast pentru Democraţie
Un monument al triumfului guvenării discreţionare
A câtorva, aleşi de popor,
Nici măcar de o zecime a populaţiei,
Democraţie care nu-i pentru femei, robi şi copii.

Ruşine, Atena, pentru farsa făcută,
Ruşine pentru maternitatea ta mincinoasă
Care a adus pe lume-o impostoare,
Un avort numit democraţie
Căzut pe capul
Unei lumi încrezătoare şi naive.
Eşti mândră, Atena,
Că impostoarea trăieşte încă?
Te bucuri în adâncul inimii tale

[...] Citeşte tot

poezie de Surafel Wondim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!