Poezii despre diversitate și superlative
poezii despre diversitate și superlative.
Remake
Cât timp mi-a luat să-nvăț cum azi se scrie
o poezie
în proză,
că-i la mare modă,
o adevărată nebunie
ce constă în a nu mai respecta vreo regulă; cum nu doar roșie e roză,
e îndeajuns a se așterne fluid pe hârtie
în metafore
-ce pare că sunt singurele agreate-
cel mai adesea nespunând nimic, doar încâlcite,
căutate,
pentru-a induce un fel d-efervescență
colectivă
fără de criterii, nelimitativă
ca o pustulă
ce germinează
din haloul roșu inflamat;
puroiul ce se sparge
ș-invadează
ca-ntr-o metamorfoză
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomi de Crăciun în Mănăștur
E iarnă
zăpada acoperă trotuarele
și
grădinile blocurilor din Mănăștur
unde
adeseori sunt pomi de Crăciun
cu lumini colorate ce
prin întunericul nopții ne bombardează continuu privirile cu
o diversitate de culori vii
de
însuși întunericul nopții-l învie cu atâtea culori neasemuite
doar
e luna cadourilor
și
Crăciunul se apropie cu pași rapizi
Mănășturul
s-a transformat într-o
baie de culori
care de care mai vie și
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne!
unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu că atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă
din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capitularea nopții
Asceto! Închide-mă în bezna ta, în cele
Stânci muntene, reci și albastre!
Roua de sânge curge dintre astre;
Crucea se-nalță-n licăriri de stele.
Violet rupsese guri, minciună
În cămăruța ruinată, rece;
Joc auriu mai râde și petrece,
Și ultimului clopot limba îi mai sună.
Nor de lună! Cad îndurerate
Sălbaticele fructe noaptea pe pământ
Și spațiu-ntreg devine un mormânt
Și vis se face brazda pe-nserate.
Comentarii
În această poezie, Georg Trakl ridică ritmul și limbajul la un nivel accesibil în care sensurile pot fi schimbate și preluate (întregul sens: V 12)
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre diversitate și superlative, adresa este: