Poezii despre dorințe și încăpățânare
poezii despre dorințe și încăpățânare.
De ce unii oameni câteodată sunt supărați pe mine
ei îmi cer să rememorez
dar ei doresc să rememorez
amintirile lor
în vreme ce eu mă încăpățânez să le rememorez pe ale mele
poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negație
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost respirația timpului.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost dorința și cerul.
Ai fost o zi de ploaie și una de vânt
Foarte aproape de inimă.
Nu te-am iubit niciodată
Dar te-ai desfăcut în petale de trandafir
Și ai curs în pahatul cu vin
Unde vinul vechi te-a iubit.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost reflectarea bruscă
A soarelui pe părul meu
Încăpățânată să nu plece
Până la următorul zori de zi,
Când te-aș vedea din nou
Să-ți spun că nu te iubesc!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capra contemporană
Capra mănâncă trandafirii grădinilor
municipale
ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi
nu pleacă dimineața la birou
nu citește gazeta de seară
dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi
ignoră semafoarele cu nerușinare
nu-și dorește limuzină și jur
n-a brevetat încă iarba artificială
deși mai știe câte ceva despre păduri.
Statuia din centru a fost schimbată
orașul se leagănă într-un scrânciob de fum
numai această capră încăpățânată
dă lapte și nu se-ntreabă cum.
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de remiză
știu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd
nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...
încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul
nu l-am întâlnit în nici o parte a ființei mele
e întotdeauna vorba de iluzii
de tinerețe asumată
de irațional
din orice unghi m-aș privi în oglindă
văd aceeași nebunie
constantă
recunoscută public
e o strigare a sângelui
a universului pe care îl plămădesc cu mâinile goale
căci din neant se năpustesc asupra mea
dureri
ca și cum până atunci n-aș fi existat
e ceva despre care îmi ceri să nu vorbesc
să închid ochii
și să spun că nu am descoperit nici o fisură în timp
că toate drumurile pe care le-am zărit
într-o fracțiune de secundă în ochii tăi
sunt imposibile
iraționale
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carta Atlantică
Ce-ați luați cu voi, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-ați luați cu voi dincolo de mare?
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului,
Am dus noi Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului;
Credința-n promisiunea Lui:
El va fi a sufletelor noastre salvare.
Care vă sunt amintirile, Peregrinilor, Peregrinilor?
Unde-s visele cu care-ați plecat spre-o altă țară?
Am purtat cu noi cântecele pe care tații noștri le-au cântat
Lângă sobă când eram copii cu sufletul curat
Și cuvintele frumoase ale limbii materne, de neuitat,
În care-am învățat să ne rugăm întâia oară.
Ce ați găsit acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce ați găsit dincolo de valurile mari?
Un pământ încăpățânat și-arid,
Nevoi și foamete, și boli insinuându-se perfid:
Le-am întâlnit, le-am îndurat și-am suferit cumplit,
Dar nu mai doream să mai fim robi unor tâlhari.
[...] Citește tot
poezie de Francis Brett Young, 1884 1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dismorfofobie
... să nu te impresioneze
șoptitul mânzului și nici prima renunțare
la piciorul drept,
inutil să porți două, când ai dismorfofobie
stângul este întotdeauna mult mai bine înfipt în trunchi,
totul este anapoda,
mersul pe jos în tocul nopții, boala o păstrezi
de la cei care
și-au dorit cu obstinație
să te creeze asimetric, primul gând este de a te
îngropa cu membre cu tot,
o plăcere neaflată!
nu mai articulam cireada câmpiei, iarba nu se îndoaie
în bătaia umbrei.
e normal să-ți îneci
irisul ori de câte ori plângi,
ești fapta aceleiași spaime,
tot încercam să o văd în zgomotul iernii
motivând îndepărtate ecouri, prinse cu fire
[...] Citește tot
poezie de Octavian Anuța din Visele anahoretului
Adăugat de Octavian Anuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu cer prea mult
- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin și-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ți cer prea mult.
- Ceri prea mult, îți tăiem femeia,
Te-ar ține de vorbă,
Ți-ar împuia capul cu fleacuri
Și n-ai avea timp să-ți pregătești cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin și-o femeie.
Asta aș dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
- O sticlă de vin și-o femeie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patru cântece din Dunhuang
Melodie: "Dorința eternă"
1.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bogat și reputat cum puțini sunt pe lumea asta.
Toate zilele petrecea în orașe de purpură
... dansând și cântând.
Cupa era umplută iarăși și iarăși, până când cădea beat;
trăia ușor, golind mereu cupele de aur,
încercând mereu savorile zilei, urmărind plăceri
Unii oameni sunt prea bogați și nu se mai întorc niciodată acasă.
2.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
numai el știa ce singurătate vastă trăia;
obrazul îi era acoperit de murdărie și de praf,
ceilalți îl înșelau în fiecare zi.
În fiecare dimineață stătea în partea de apus a pieței;
din cauza vântului lacrimile îi curgeu șiroaie pe obraji.
Ȋi era dor de casa lui aflată departe, departe de tot
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fulgi de puritate se topesc peste noi
Cerul albastru metalic
cerne peste noi puritate,
fulgi deși, jucăuși luminează
noaptea de cobalt măiastră.
Gândul meu cristalin bate-n fereastră,
iubirea-i întinsă pe-o plapumă pufoasă.
În densitatea inimii simt o dulce-armonie,
pentru-o iubire sperată, încăpățânată,
simțită în suflet, in carne, in sange si oase.
Ochii se fixează pe fulgii de zăpadă,
mintea se lasă legănată,
inundată de dorința din alte vieți strămutată.
Noi doi în balansoarul vieții
cu aripi de doruri dotați,
străpungem imensitatea albastră
și fulgi de puritate se topesc peste noi,
invadează cu a lor strălucire
ființa și neființa din noi doi.
Din albul cristalin imaculat
răsar flori multicolore,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dorințe și încăpățânare, adresa este: