fier şi plâns

Ore

Milă tâlharului vânat.
Deochi la ochiul asasin!
Fier pentru fierul spadasin!
- De har mi-i sufletul însingurat!

Nebunul, sunt, din Pampeluna,
Şi mă-nfior când râde Luna,
Mahmură, cu văl funerar.
- Ce groază! Totu-i sub un cenuşar.

Simt zvon ca de huruitoare...
Mă cheamă ceasul de pierzare
- În golul nopţii: - un clopot... două... ia!

Patrusprezece ore lungi...
Ora e-o lacrimă - Tu plângi,
Inimă!... Cântă, nu mai număra.

poezie clasică de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze de crin

toate conceptele antichităţii se rup
spiritul veacului îmi umblă prin trup
prin trup şi prin sânge
îngerul plânge

el pretinde, tu întinzi mâna, eu cer
în fiecare zi din ce în ce mai puţin
metamorfoze de fier
metamorfoze de crin

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburător

Furtuni mi se zbat în piept,
fiinţa întreagă mă doare
şi ochii-mi sunt trişti de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.

Şi ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
şi arde în creier un gând!

Aş vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!

În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
şi la picioare îţi cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrarul

Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghiocând-o plină, dalbă:
Şi plâng rămaşii-n urmă lângă vatră,
Şi-n trista curte strămoşească nalbă.

Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.

Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaş,

Dar, câteodată, braţu-mi nărăvaş
Alunecă şi-adorm, şi-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încins

Aş sta încins la şoldul tău
sabie scurtă, netocită
sau mult mai bine ar fi să-mi fie rău
cu fruntea între sânii tăi, iubită.

Acoperit de răni adânci
te-aş fi-nvăţat pământul cum e.
Matriţă, trupul meu fu pentru stânci
şi limba mea vorbire pentru lume.

Mai bine sabie la şoldul tău
ca iute la mânie doamnă,
tu între bine şi-ntre rău
la mijloc să mă-nfigi sudalmă.

Rană să fiu, durere, sânge,
şi-al echilibrului când plânge,
lacrimă lungă, rea, de fier.
la cei ce nasc, la cei ce pier.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge

[...] Citeşte tot

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce plâng

Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimţeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte

Când mă înfricoşa şi gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăieşti până la vară

Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănţuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină

Acum e pace pe pământ şi-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel

Doi luptători se reped şi armele lor
Sclipesc şi aruncă în aer cu sânge.
Şi jocul acesta şi fierul sonor
Sunt ca o iubire de tânăr ce plânge.

Spadele-s frânte! Anii de june-au trecut,
Draga mea! Însă dinţi şi cu unghii de-oţel
Răzbuna-vor şi spadă şi pumnal prefăcut.
– O, inimi mâhnite de-amorul rebel!

În râpa în care sunt râşi şi pantere
Eroii, luptându-se, s-au rostogolit,
Ca flori pe ciulini pielea stă la vedere.

– Acest hău este iadul de cei doi locuit!
Hai, cruntă-Amazoană, să ne dăm de-a dura,
Ca veşnic în suflet să ardă doar ura!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se căleşte fierul

Ca pătimaş culegător de vise,
Am cultivat abstractul în sonet,
Fiindu-mi silă de banal concret
Ce zilnic păsurile mi-otrăvise.

Şi-aşa în templul meu cu porţi închise
Frumosului i-am închinat discret
Şi-nfiorarea caldă de poet,
Şi arta rece care-o stăpânise.

Cu mintea sufletul mi l-am călit
Cum se căleşte fierul înroşit
Spre-a-i oţeli flexibila substanţă.

Numai aşa am izbutit să-nfrâng
Vulgara lacrimei exuberanţă,
Când suferinţa mă făcea să plâng.

sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducea soldaţi

de plumb în valea plângerii
pregătiţi să tragă cu puştile lor
ţinute la subţioară
îi alinia într-un careu
sub zborul păsărilor de fier
care scuipau foc
un fel de dragoni asiatici
teleghidaţi într-o simplă
credinţă că apără valea de plumbul
soldaţilor deşiraţi de spaima
topirii timpurii în cântec

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!