Poezii despre genialitate și prostie
poezii despre genialitate și prostie.
Pseudocriticii literari
De-ai fi un geniu ne-ntrecut,
Un unicat nemaivăzut,
Se va găsi un cap pătrat
Să critice ce ai creat;
Se va găsi un prost, precis,
Să critice ce tu ai scris.
pamflet de George Budoi din Critică și critici (2 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Internetul
Este instrumentul care te ajută să cunoști,
Oameni buni, deștepți și genii, din păcate și mulți proști.
Cu el unii-și manifestă generozitatea,
Alții, însă,-și manifestă, animalitatea.
pamflet de George Budoi din Internetul și internauții (4 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una din două
Citesc un op de geniu, transpus în românește,
Traducție slăbuță, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimește,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)
Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid și eu prostește, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...
poezie celebră de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele Lear
Nu sunt cel mai deștept din țară
Așa cum cred românii mei,
Din contră, sunt o grea povară
Nu am dolari, dar n-am nici lei.
La ce mi-a folosit cultura
Și am citit pân-am orbit?
Îmi râde-n față stârpitura
Ce stoarce, din orice, profit.
Nu sunt un geniu, dimpotrivă
Mai prost ca noaptea sunt, e clar,
N-am bani de cărți, nici de colivă,
Eu sunt un Rege Lear hoinar
Pe o corabie-n derivă
Care oftează după far...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către un copac
Stejar, ori fag, ce vei fi fost,
A tale "moaște" vor să-nvie
Chiar transformate în hârtie
Pe care scrie-acum un prost
Să-ți faci iluzii, n-are rost,
Nu scriu pe tine poezie
C-ar fi curată tragedie,
Talentul meu e cam anost.
Dar o speranță se arată,
În soarta-ți ce părea ingrată
Și-n lumea asta mult umblată,
Ai exista chiar și-un mileniu
De-ar fi hârtia reciclată,
Și-ajunge-n mâna unui geniu.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecuți viitori
Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viață exogen-
Pretinși moderni, de stil labil...
Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinși drept antigeni.
Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.
Suntem neîncetat surprinși
-Descoperind ce se știa,
Genii pierdute în pretinși-
Aflând că Soarele e-o stea.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celebritatea
Faimă, glorie, renume,
Reputație în lume,
Însușiri de mulți dorite
Și de lume prețuite.
Ești celebru, renumit,
Când mari cauze-ai slujit,
Ști'nța, arta, poezia,
Muzica, democrația.
Ești celebru prin talent,
Când ai geniu, evident,
Unii sunt prin modestie,
Mulți prin marea lor... prostie.
pamflet de George Budoi din Dicționarul prostiei (3 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te voi iubi
indiferent dacă simona cîștigă această finală
sau dacă universul se va micșora brusc
la mărimea unei nuci
din pomul din fața balconului
voi scrie
așa cum pot
prost sau genial
sau pur și simplu uniform de bine
așa cum păsările-mi cîntă-n fiecare dimineață
fără obligații sau contracte
de fapt îți voi scrie
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lui Diogene
Dacă omul e-o greșeală
Și Dumnezeu Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Țara noastră nu-i normală!
Cu o cântăreață cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...
Și să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
Diogene fără-astâmpăr
Adevărul din țicneală...
Dacă omul e-o greșeală!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hyperiubirea
Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală și nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai ești nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare și de flori.
Noi vom privi la poze luni și marțea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deștul cercuri-cercuri,
Joi nu vom ști de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică și prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genialitate și prostie, adresa este: