Poezii despre ghinion și prezent
poezii despre ghinion și prezent.
Pe câmpurile Flandrei
Vara, în Flandra, maci roșii precum focul
Printre mii de cruci obrazul își întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deși pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.
Suntem cei Morți. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiți azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.
Preia tu lupta noastră, dar nu și nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torța-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei.
poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostit de primăvară
O primăvară de copilă
Mă privea cu foc și dor,
Fără jale, fără milă
Mi-a prins în piept un mărțișor.
Un fir roș și-o viță albă
Mă-nvață să le-mpletesc.
O caut azi în lumea-ntreagă
Dar regret, nu o găsesc.
Fața ei catifelată -
Pomii îmbrăcați cu floare,
Părul ei lăsat pe spate -
Toate razele de soare,
Ochii ei curați și galeși
Parcă-s două flori de in,
Privirea ei pătrunde iarăși
Bolta cerului senin.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joia verde
Mi-am pus azi rochiță verde
cu volane de maci roșii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
să cinstească-n Joia Verde
grânele și stirpea florii.
Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău și ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce strălucește-n Orion.
Patruzeci găleți cu apă
în ritualul morților,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paștilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reset
Ieri
ne desena povestea pe tavan
azi
în mâna ta
aceeași cretă conturează
pe singurul perete
rămas din casa noastră
un dreptunghi cu gura căscată
mormânt
să ne înghită pe noi
cei care am fost
mâine
trup de zâmbet nou voi naște
mormântul se va ridica
din fața mea
pereții vor crește
pelerina visului
o voi îmbrăca din nou
ca o resetare a sentimentelor
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghinion
Astăzi mi-a ieșit în cale,
Cu găleți de apă goale,
Draga fată de vecin
Ce mă-ntâmpina cu plin.
Și cum parcă-s blestemat,
M-am mai și împiedicat.
Când să o salut gentil,
Am căzut ca un copil.
Toate îmi merg azi pe dos...
Mă ridic de jos sfios
Și mă-ntreb cum aș putea
Să repar purtarea mea.
Dau s-o ajut la fântână,
Dar scap cumpăna din mână
Și cad de văd doar sticleți,
Cât ea umple la găleți.
Pân' de jos să mă ridic,
Mă uit lung și mă oftic...
Vai de traiul meu amar!
Nu mi-am pus nici sacii-n car...
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nu... comments
De nu ești astăzi trepăduș
Zicând mereu, "acuș, acuș",
De osanale, imnuri nu ridici,
Chiar de nu vrei, aicea pici.
Căci lumea nostră virtuală
Nu-ți cere har, ci socoteală
Câte "comments" ai pe net,
De faci "mai marilor" sonet.
Și iată, ajungi maratonist,
Dar ce păcat..., ghinionist,
Că de, nu prea ai dat destul
Să simtă netul că-i sătul,
Măcar s-ajungi semifondist,
Însă și-un aprig trompetist,
Un" papagal"cum te vor unii
De nu..., ajungi "sonata" lunii.
Noroc că mulți sunt "verticali"
Cu fruntea sus și radicali,
Ei zboară liberi ca și vântul
Păzind lumina și cuvântul.
pamflet de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate de-o secundă
Secunde de ghinion, liniște și gălăgie,
Ori de eșec, succes sau șansă,
Surprinse uneori de a vieții nebunie,
Sau zdrobite de gândurile ce apasă,
Sunt doar secunde cu miere sau venin,
Uneori ca zâmbetul de scurte,
Ca secunda când zâmbești unui străin,
Ce mai ieri sărutarea știa să ți-o asculte.
O eternitate durează secundele,
Ce te fac să vizualizezi,
Anii ce au dispărut ca undele,
Mai ieri erai tot și azi nu mai contezi.
Și suferința e la fel de trecătoare,
O secundă durează să te ridici,
Și începi să uiți cât de tare doare,
Iar rănile deschise se prefac în cicatrici.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la înălțarea definitivă
E o neșansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai ești în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceață mereu străină.
Să ne împărțim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăți
până la despărțirea de noi și de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculțe să calce pietrele
trupul să se înalțe drept din suferință
tot mai înalt și mai subțire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.
Să-mi spui că și tu ești o mirare
cu care mă minunez în fața stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munții
dealurile, câmpiile și tot ce stă-n cale,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin încrucișat
Încrucișează-mi limba de-acum și-ntotdeauna
Și fă-mă, Doamne azi să nu mă vând păcat
Să ard în templul clipei fără să-mi pierd arvuna
Ce-am strecurat-o-n visu-i cu suflet ne-ntinat
Încrucișează-mi lutul c-o apă de izvor
Mă fă pereți de vas, din care el va bea
Iar gura-i să atingă c-un dor absorbitor
Aleanul picăturii din revărsarea mea
Încrucișează-mi vântul cu un senin de zare
Și-mi fă pe an ce trece din timp alt anotimp
Să pot dansa cu sorții zvârliți de-o întâmplare
Deși-am vibrat distanță sfârșită-n contratimp
Încrucișează-mi zorii trimite-i spre amurg
Parfum de înserare să îmi răsară-n gânduri
Să-i simt divinitatea în mâini de Demiurg
Ce-mi modelează mintea nescrisă printre rânduri
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toaletă cu taxă
Aici am stat cu inimioara strânsă, cinchit pe vine,
Plătisem cinci cenți și sufeream că nu îmi vine.
Nu știu de ce ghinionul cu miros de pucioasă
Lovește mai mereu când aproape-am ajuns acasă.
Daravela mă costă prea mulți bani de-acușa,
Cu cinci cenți astăzi nu poți să deschizi nici ușa.
Demult, când eram copii și-o pățeam pe bulevard,
Ne târam pe burtă, rezolvam problema după gard.
Acum chiar n-ar avea sens și-am fi și imprudenți
Dacă-am face-așa ceva pentru-a salva cinci cenți.
Dar cinci cenți pe vremea aia ar fi fost ceva mișto,
Puteai cumpara o-înghețată vafé cu dungi maro,
Cinci sucuri, un pachet de gumă sau cam așa ceva,
Sau mai puneai doi cenți și intrai la cinema.
Timpurile se schimbă și nu-întotdeuna-n bine,
Așa că ia ce poți și uită tot ce nu-ți convine.
Ascultă-mi sfatul când îți spun ce trebuie să faci
Sau fă cum îți place, dacă nu-ți trebuie cârmaci!
poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ghinion și prezent, adresa este: