Poezii despre ghinion și tristețe
poezii despre ghinion și tristețe.
Denunț
Zice cu mâhnire Ion:
Inspirat din lexicon
Și caracter de bonton
Ne iau ăștia în balon
Ne jicnesc la unison
Cu expresii de jargon
Indiferent de sezon
Cu tactică de demon
Mai ceva ca-n Babilon
La noi criza de pardon
Lovește ca un ciclon
Se vede din avion
Cum produce ghinion.
poezie de David Boia (23 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul meu
versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale
versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal
versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba ești chin
ba stai pe loc...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diminutivând lumina lunii
Lasă-mă-n durerea mea
nu vezi cât de tare-mi place
scriu și mai răsare-o stea
lasă-mi firmamentu-n pace
Nu vezi cât de tare-mi place
nenorocul că exist
mută cerul mai încoace
scriu mă bucur că sunt trist
Nenorocul că exist
scriu și mai răsare-o stea
cercul tău este cubist
lasă-mă-n durerea mea
Nu vezi cât de tare-mi place
luna goală vârcolace
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 iulie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot pe tine...
Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.
Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.
Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.
Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Ey, nestatornicie! Chinul întreg ți-l dau ție
Atât de mult îți place, iubito, vinul ție.
Când ești năzuroasă și gemi noaptea sub lună
Firesc ar fi ca nimeni să nu ți se închine ție.
Decât duh trist mai bine aș fi avut o mie
Cu oricare răsuflare să-ți fiu jertfă ție.
Ey, suflete! Nu te-ai săturat de pribegie
Mulțumește-te cu toate ce ți-au fost date ție.
Ey, suflete, tristețea chipul palid ți-a-nvelit
Vântul ți-a șoptit cazna și nenorocul ție.
Fuzulî, nevoiașii nu pot ajunge la Șah
Șahul cum va putea să-ți spună vorbe dulci ție.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătut de soartă
în prea scurte momente ne tragem
afară din lanț și apoi ne căim
pentru soarta vicleană adusă
în aripi de gândurile triste ușa
zăvorâtă de ghinionul viu
bătut de soartă peste firea furată
la cântarul cu balanță într-un gest
cochet scufundat în cupa visătorului
vărsată neglijent peste o grădină
cu trifoi cu patru frunze aproape
verzi poate numai o seară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te apropii
Cunoscut episod trist
Cu vânătorul voyeurist,
Zeița în superba-i goliciune
Cum de-ai privit-o, spurcăciune?
Ce cruntă răzbunare pe Diana
De par-ar fi mușcat-o iguana
Flăcăul îndrăzneț avut-a ghinion
Și-i constelație, sărmanul Orion.
Din mit nimic n-am învățat
Și m-am holbat la poezie ca năuc
O simt cum se apropie-apăsat...
Pe cerul liricii este al meu destin.
Răsfoiți-mă, douămiiști, puțin,
Am fost cândva giganticul Beniuc!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni toamna...
Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.
Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.
Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.
Va veni toamna
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopii fara el
Pe lîngă plopii fără soț
Trec anii cu încetul
Și ei ar fi aproape toți
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absența sa
Și fără soț toți plopii.
La locul lor toți plopii sînt
Foșnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens și nici cuvînt
Lipsește Eminescu.
Așa sîntem toți
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soț
Cu soț niciodată.
Și primăria-i are-n stoc
Și-i numără într-una
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, tot mai triști, castanii...
Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii dar trist și abătut
Și peste ei, tristețea, ca fumul, a căzut.
Castani-aceștia tandri și atât de maiestoși,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deși-au rămas frumoși;
Sub floarea lor ciudată de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminți visări am tors...
E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbește
Și simți nesiguranța în aer cum plutește...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.
La fel, se zvârl speranțe, din suflete vioaie
Ce repede se frâng de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ghinion și tristețe, adresa este: