grafică şi visare

Autocaracterizare

De voi scrie vreun poem
Într-o viaţă de visare,
Eu m-aş declara boem,
Alţii mă vor arunca-n uitare.
De voi scrie vreo poveste
De citit la adormire,
Nimănui nu-i dau de veste
C-am visat-o la trezire.
Iar de nu voi vrea să scriu
Niciun vers, nicio poemă,
Gravez scurt, pe-al meu sicriu,
Dan pierdut viaţa boemă.
Mă semnez acum în viaţă,
Dan nicicând poet pe piaţă.

poezie de Dan Marci din Nedumeriri, Volumul 2, Capitolul 2 (2012)
Adăugat de Dan Marcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gravură pe inimă

marea unică iubire e gravată pe inimă
să nu se risipească în valurile vieţii
proaspătă mângâiere caldă şi intimă
răsare însoţită de zorii dimineţii.

emoţiile curg că izvorul turcoaz
murmurul şoptit e dulce încântare
iubirea mea mă ţine departe de necaz
şi fiecare zi e sfântă sărbătoare.

liniştea albastră curge prin gleznă
n-aş fi putut fi fericită mai mult
în braţele iubirii nu am teamă de beznă
pe petale de stele tumultuos exult.

iubirea mea rezistă marilor încercări
cu vise care zboară printre întunecări.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne esenţa

Tăcerea visurilor rămâne în memorie.
Mă descompun în celule îmbrăcate în toamnă,
anxietăţi sunt gravate în tălpi,
scanând o depărtare tot mai mare
de orele ce ne separă.

Rămâne esenţa,
revenită mereu ca o îmbrăţişare,
la început ca o mângâiere decolorată,
dar care recuperează speranţa pierdută.

Abandonul cuvintelor distorsionează prejudecăţi
şi timpul îşi aruncă ţipetele
privindu-ne în ochi.
Printre degetele despletite
curg zorii poticniţi în ploaie.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între priviri şi nuanţe

în ideea de a fi în inelul unei femei
privesc secvenţele prin ochii dorinţei
cu trupul alb şi paşi uşori
mireasa existenţei

îmi programez visul
trec pe la notar să-mi autentific un loc
la loja oficială a şoaptelor
eu – fostul hoinar

graficianul desenează un rid
relativ adânc în sinceritatea vârstei
clipele tinereţii nu se mai întorc
mugurii de sete şi-au găsit un rost

în enigma viitorului lumina difuză
aproape-i de penumbră
împleteşte fire ursite în şoptitul har
montura unui inel rar.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verisoara, fata de pension...

Verisoara, fata de pension, imbracata in negru, guler alb,
Te iubesc pentru ca esti simpla si visezi
Si esti buna, plangi, si rupi scrisori ce nu au inteles
Si iti pare rau ca esti departe de ai tai si ca inveti
La Calugarite unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au ramas pan'la vacanta iar le numeri
Si ti-aduci aminte de-o gravura spaniola
Unde o infanta sau ducesa de Braganza
Sta in rochia-i larga ca un fluture pe o corola
Si se-amuza dand mancare la pisici si asteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali si alte animale mici
Pasari ce-au cazut din cer
Si lungit langa fotoliul ce-i in doliu
Jos - subtire si vibrand - sta un ogar
Ca o blana de hermina lunecata de pe umeri.
Dansa vrea sa o ridice dar
Isi aduce aminte si isi mangaie colierul de pe gat
Pentru ca zareste cavalerul - si atat...
...

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONETUL VREMII CE-A TRECUT

Aş vrea să relatez un fapt divers,
Trăit chiar ieri, în sânul lunii mai,
Pe drumul către piaţă, c-un tramvai
Şi-adânc gravat în suflet, de neşters!

Cum am urcat, am zis că sunt în Rai:
O mândră-şi expunea prin univers
Picioarele – perfecte ca un vers
Din Dante sau ca parcul din Versailles!

O-ncing cu vechi ocheade de-amorez
Şi, Har Fecioarei, zâna mi-a zâmbit,
Făcând ca tandre intrigi să visez...

Ea, sprintenă-n picioare a zvâcnit,
Cedându-mi locul... însă ripostez:
De te strângeai niţel, l-am fi-mpărţit!!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi mai călca pe vise

Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preşuri
Şi scoate-ţi ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete şi brusc
Cu visele deşarte ca-ntr-un simun etrusc

Stinge te rog ţigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peşteră lacustră;
S-or da în vânt turiştii pe tot ce e exotic
Dar nu ştim limba spargă, nici alfabetul gotic

Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Şi hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!

Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Şi-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate de gânduri

picur slove mândre şi desferecate
din condeiul meu cu peniţă de aur
slendorile vieţii strânse-ntr-un tezaur
transcend timpul cu zile fermecate.

n-am teamă de moarte de al beznei balaur
nu-mi las amintirile să fie sfârtecate
visele le separ de nopţi complicate
gravuri în versuri croiesc ca un faur.

în flux nemărginit de gânduri delicate
împletesc lumini cu frunze de laur
pe furiş mă cuibăresc în cuib de graur
miracole cereşti le vreau amplificate.

mă adun din lupte ca un vajnic taur
libertăţi de gânduri sunt unificate

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul clipei de încântare

A fost o clipă, o străfulgerare
a unui gând ori poate-a scânteiat,
pornită din ecouri de-ncântare,
o floare dintr-un vis îndepărtat.

Am vrut să-i vin, cu-aceeaşi strălucire,
în calea dintr-un timp ce se grăbea
să treacă prin a palmei adâncire
pe-o linie din care ea lipsea.

Nu s-a oprit, dar mi-a lăsat-o mie,
gravată cât o viaţă de iubit,
armonioasă ca o poezie
cu început, dar fără un sfârşit.

Îmi e şi-i sunt ecou de încântare
acum şi prin eteruri cât vom fi
în alte clipe de străfulgerare
ce-or scânteia şi-n veci ne vor uni.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susur de vioară

De nu mi-ai fi, te-aş aduna din stele,
Din mugurul de verde-neîmblânzit,
Din umbra ce e dată fiinţei mele,
Din ceasul vieţii, ce-mi e hărăzit.
De nu te-aş şti, te-aş căuta-n trecut,
În visele ce mor în zori de zi,
În şoaptele ce-n mine s-au născut
Să caute-mplinirea-n poezii.
Aş răscoli pădurile de gânduri,
Câmpiile simţirii le-aş ara,
De-ar curge-n sânge slove rânduri, rânduri
Şi carnea mea cu lacrimi vor săra!
De-ar fi să nu te am cu mâinile-amândouă,
Din doruri, din visări, te-aş plămădi
Iar sufletul mi-oi împărţi pe-n două
Şi-n pieptul tău, apoi, l-oi rasădi!
Tu eşti al meu! Îţi port muzica-n sânge!
O partitură-n pielea mea gravată,
Voi fi etern vioara care plânge
Întregul ce-l formam noi doi odată!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!