Poezii despre naivitate și viață
poezii despre naivitate și viață.
Naiv (grook )
Ești naiv dacă tu chiar crezi
că viața ar avea vreun motiv
să favorizeaze
pe cel care nu-i naiv
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naiv...
... aștept, iresponsabil, mâine,
o nebunie în neștiut
-de parc-aș fi un câine
doar, lătrătorul mut-
neștiind despre cuvinte,
gol cap se năpustind,
naivitând cuminte
în trecerea fugară,
ce-ai crede-o veșnicie,
cum liniile-ntr-o gară,
la fel sperând să fie
și viața; nu un azi,
doar după, un amânat,
trecut, uitat să arzi...
un biet handicapat,
naivul neînștiințat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iernile picturilor naive
lui Mircea Micu
Mi-ai dat, bătrăne-o iarna de
Nita
Nicodim zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoarța de copac ce n-a ajuns să șadă cuminte-n țintirim la căpătâi de fată ori de poet sărac.
O moară cu o gârlă curgând parcă din veac și-o roată care mișcă uimiri și străvezimi și macină secunda pe care o trăim, o moara de zăpada cu nimenea în prag.
....
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce ?
Cum să visez că-n viitor când nu-s nici în prezent
Iubitul tău, căci tu nu mă iubești,
Așa ți-am stat în umbră permanent,
Dar nici că vrei să-mi spui ce îti dorești.
Sunt bumerang, și-un ochi din care lacrimi se mai storc,
Ești sigură de mine că nu am cum să plec,
M-arunci cu ușurință căci știi că mă întorc,
Dar oare pentru ce sau pentru cine mă întrec?
Așa copil naiv în ale vieții sunt,
Și mă opresc adesea -n prag și mă gândesc,
Am anii care-i am și sunt cărunt,
La ce mi-a folosit în viață să iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e fum, totu-i coabitare!
A mai trecut un an din viața mea,
Și azi îi fac guvernului bilanțul
Mi-aș spânzura iluziile cu ceva,
Da' s-a stricat la bicicletă lanțul.
Jocul politic? - Treabă serioasă,
Naivi, mereu solicitați schimbare,
Guvernarea este ca o nebuloasă:
- Totul e fum, totu-i coabitare!
pamflet de Alex Dospian (aprilie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pudoare
Frumoasă ești, de-ai rămânea copil
Să mă înveți cum timpul se amână,
Să ne jucăm tăcuți într-un azil -
Bătrân mă simt, abia de-o săptămână.
Și te sărut pe tâmplă și pe mână,
Și mă privești, de parcă-ncetișor
Se roagă apa rece din fântână,
Să-mi dai pudoarea ultimului zbor.
Eu te-am găsit naivă pe câmpii,
Te-am adunat la ghemul vieții mele,
Când Moș Crăciun împarte jucării,
La doi nebuni cu ochii în podele.
poezie de Gheorghe Pruncuț
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă avere nu e...
Iubita mea, eu nu am strâns avere,
M-am încăpățânat, naiv, nâtâng,
Să-mi spun că-n viață singura plăcere
E ca pe tine-n brațe să te strâng.
Și dat mi-a fost să sufăr și să plâng,
Simțind mereu teribila durere
Că nu mă lași în brațe să te strâng
Din cauză că nu am strâns avere.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară plouă
Am văzut pe net aseară un nume necunoscut
Mă intreb ce o fi oare? Chipul nu i l-am văzut
La profil era o floare si intreb puțin naiv.....
-Ești băiat sau ești o fată, să-ți trimit videoclip
Nu-mi doresc viață nouă doar așa să treacă timp
Că oricum afară plouă si se-aude-n geam... pic... pic.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc
Dacă râzi, riști să pari prost,
Dacă jelești, riști să pari slab.
Dacă întinzi o mână cuiva, riști un angajament,
Dacă îți expui sentimentele, riști să-ți dezvălui adevărata natură.
Dacă îți faci cunoscute visele și ideile, riști să fii considerat naiv.
Dacă iubești, riști să nu fii la rândul tău iubit,
Dacă trăiești, riști să mori,
Dacă speri, riști să cunoști și disperarea,
Dacă încerci să faci ceva, riști un eventual eșec.
Dar riscurile trebuiesc asumate, pentru că-n viață adevăratul risc este să nu riști nimic.
Cel care nu riscă nimic, nu realizeaza nimic, nu are nimic, este nimic și devine nimic.
Deși evită suferința și dezamăgirea,
El nu poate, pur și simplu, învăța, simți, schimba ceva, crește sau trăi.
Prizonier propriei servituți este un sclav care și-a pierdut toată libertatea.
Numai cel care care riscă este cu adevărat liber.
Împlinirea propriei ființe este mai grea decât propriul sacrificiu.
poezie de William Arthur Ward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naivitate II
Ce chin să-i fii și să nu-ți fie...
Să nu mai poți simți cum te râvnim,
Noi toți, cei ce am vrea să-ți devenim
Eliberarea din sclavie.
Cum poți trăi în colivie,
Când tot frumosul e de partea ta?!
Și-atâtea inimi demne, ca și-a mea,
Te-ar scrie pentru veșnicie.
De ce te-ai stinge-n tragedie
Lângă un rău ce nu e necesar?!
Nu poți schimba ce este în zadar.
Iubirea nu e agonie.
De unde-atâta sărăcie,
În inima ce-o vrei și nu te vrea?
În felu'-acesta riști s-ajungi ca ea,
O altă tristă poezie.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre naivitate și viață, adresa este: