Poezii despre noroc și plâns
poezii despre noroc și plâns.
Ce-i omul pe această lume:
Pe poarta casei, un biet număr.
Cu mult noroc, un simplu nume,
În gândul cui i-a plâns pe umăr.
catren de Mihaela Banu (6 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață - zâmbet de nălucă
Viață - zâmbet de nălucă,
Ce văpaie te usucă?
Care dragoste de floare,
Te cuprinde cu dogoare?
Pentru care zbor nebun
Gem pădurile-n taifun?
Pentru care vis de foc,
Plâng izvoarele-n noroc?
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile
Iubirile vin,
Iubirile pier...
Cui să le dau,
Cui să le cer?
Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?
Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?
Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd... de durere,
Plâng... de noroc.
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrime și lacrime
Încetează de-a mai plânge
Inimă făr' de noroc
Căci prin lacrime de sânge
Nu s-alină, nu se stinge
Al durerii mele foc.
Foc ce arde în tăcere
Și-i ascuns în pieptul meu,
Unde jalnica durere
Picurând amară fiere
Așezat-a jugul greu.
Ah! și-ți adă tu aminte
C-acest chin de foc nestins
Prin duioase jurăminte
Tot o lacrimă fierbinte
De iubire, l-a aprins.
poezie celebră de Veronica Micle din revista "Columna lui Traian" (1875)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dorurile mele
N-au întruchipare,
Dorurile mele-s
Frunze pe cărare...
Spulberate și strivite frunze pe cărare.
În zadar le caut
Visurile mele,
Strălucită salbă,
Salbă de mărgele...
Minunată și pierdută salbă de mărgele.
Tot ce-mi țese noaptea,
Zorile-mi destramă,
Mi s-a dus norocul...
Nu-l mai plânge, mamă...
La icoana Preacuratei nu-l mai plânge mamă.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino!...
Singuri nu știm când
Anii rând pe rând
Au trecut în zbor
Ca un fulg ușor.
Eram doi copii
Zburdând printre câmpii
Printre fluturași
Ca doi îngerași.
Și printre floricele
Ades te pierdeam
Căci mereu cu ele
Te asemănam.
Te prindeam de umeri
Dacă te găseam
Trebuind să numeri
Când te sărutam.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am întâlnit
Sunt ceia ce sunt!
Sunt un grăunte în deșertul de oameni, slutiți de propriile nevoi.
Goi! Atat de goi, încât le pot vedea sufletul ofilit de setea anilor grei.
Permis de noi, de voi, de mine!
Azi mi-am promis, ba nu, de mâine!
Așa îmi zic mereu, eu nu mai plâng pentru nimeni.
Dar nimeni nu ești tu!
Tu mi-ești miracolul însângerat din ochii mei seci.
Plini de întuneric, plini de mine, m-am otrăvit în tristețe!
Norocul mi-a acordat o undiță beteagă, și te-am întâlnit!
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept de-o săptămână
Ia-mă ușor de mână
Și inima-mi atinge,
Dureri să nu rămână
În suflet, focul stinge.
Cutează și mă poartă
Spre veșnicii deschise,
Iubiri, noroc și soartă,
Răstoarnă-le din vise.
Păstrează-mă lipită
De trupu-ți ca o taină,
Ce arde și palpită
Abil ieșind din haină.
Ia-mă ușor de mână
Si inima-mi atinge,
Aștept de-o săptămână
Uitările... a plânge.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, lacrima-ți mă doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor,
Și zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.
Nu plânge mamă, fiind același trup
Tristețea ta prin mine o să treacă,
Și lacrima-ți o simt cum mă îneacă
Și din durere ta ajung să mă înfrupt!
Nu plânge mamă, doar mângâie-mă-n gând,
Sărută-mă ca ieri cu drag, pe ochi, pe gene
Și leagană-mă iar, la pieptul tău fă-mi rând
Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme,
Căci nimenea nu știe măicuță cât am plâns
Și nici cât dor de tine în pieptul meu am strâns.
sonet de Valeria Tamas Iacob (2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, mulțumesc!
Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ție vreau să-ți mulțumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aș putea să te găsesc?!
N-aș putea nemărginirea
Să-ți măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,
Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!
Nu ți-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng și eu... Când foamea doare
Mă ascund și plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noroc și plâns, adresa este: