prostie şi talent

Fiecare prost

moare cu prostia lui
dar are credinţa că e talentat
încercând să pună etichete

fiecare prost nu recunoaşte
că el e prost
deşi are unele bănuieli

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către un copac

Stejar, ori fag, ce vei fi fost,
A tale "moaşte" vor să-nvie
Chiar transformate în hârtie
Pe care scrie-acum un prost
Să-ţi faci iluzii, n-are rost,
Nu scriu pe tine poezie
C-ar fi curată tragedie,
Talentul meu e cam anost.
Dar o speranţă se arată,
În soarta-ţi ce părea ingrată
Şi-n lumea asta mult umblată,
Ai exista chiar şi-un mileniu
De-ar fi hârtia reciclată,
Şi-ajunge-n mâna unui geniu.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celebritatea

Faimă, glorie, renume,
Reputaţie în lume,
Însuşiri de mulţi dorite
Şi de lume preţuite.

Eşti celebru, renumit,
Când mari cauze-ai slujit,
Şti'nţa, arta, poezia,
Muzica, democraţia.

Eşti celebru prin talent,
Când ai geniu, evident,
Unii sunt prin modestie,
Mulţi prin marea lor... prostie.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (3 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crescit Eundo

Ce-i drept, e drept, poete! şi-ţi spun: eşti de talent
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Şi toţi avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că eşti prea slab, şi stilul ţi-e prea neconsecuent.

Eşti prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent
Să judec tot; fireşte, greşeli de conjugare
Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare
Şi-apoi, o ştii tu însuţi, n-ai nici un sentiment.

Că eşti naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece
Şi nu-ţi imput nici limba, dar gustul ah, a fost
În drept să zică lumea, că eşti prea gol, prea rece!

Încolo versuri bune, cam rari şi fără rost
Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!
Ce dracul! Furi întruna şi furi aşa de prost!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riposta

Vrei să mă spânzuri, vasăzică?...
Când te-am citit, în adevăr,
Îţi dau cuvântul că de frică
Mi s-a zbârlit un fir de păr!

Cum? Ţi-a venit aşa, deodată,
Netam-nesam?
Păreai un om cu judecată -
La asta nu mă aşteptam.

Te-ai supărat şi-ţi pare rău
Că-s încă viu?
Păcat că eşti de la Tazlău,
Păcat că trebuie să-ţi scriu!

Dar asta-i datoria mea:
Să dau cu zacherlină-n proşti.
Talent avem - o recunoşti.
Atunci, păzea!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Termenul peiorativ "poetesă"

N-am înţeles niciodată de ce există
doar termenul peiorativ "poetesă"
şi nu şi cel echivalent pentru bărbaţi...
poetă seamănă mult cu poiată? sau cu prinţesă?
Da, poiată e locul unde găinuşa talentului
lasă ouă de aur,
locul unde găinuşa de aur îşi cloceşte
tezaurul,
o poiată e o poiată, dar o poetesă?
sună aşa a alint, ştim noi de care... prinţesa...
măi, fetelor proaste, staţi la cratiţa voastră,
femeia e o comoară ce trebuie îngropată în bucătărie,
e-mail vine de la smalţ,
smalţ de la cratiţă, evident,
nu de la ceramica de lux din epoci istorice de glorie,
de cavalerism, de onoare, de sentimente donquijotice...
N-am înţeles niciodată de ce există
doar termenul peiorativ "poetesă"
şi nu şi cel echivalent pentru bărbaţi...
oare e greu de pronunţat "poetesul"?

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverenţă

Simt că nu-s vrut, pentru prezenţă,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverenţă!

Nu-i important har, competenţă,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalţă afon... Vreau reverenţă!

E ca la şcoală; nu-i absenţă,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu ştii... Dai, reverenţă.

Toţi, peste tot îşi dau licenţă,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Îşi diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverenţă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sectele nesimţirii

O obligaţie aveţi şi e morala;
Singuri să vă opriţi din nesimţirea
Prin care unicul discurs vă este fala
Crezându-vă dotaţi cu... nemurirea.

Vă tot înconjuraţi de fani, adepţi
Cu aceleaşi obiceiuri şi năravuri,
Făcând prin viciu hoarde de inepţi...
Vă premiaţi în false festivaluri.

Limb-o schimonosiţi, ca blestemaţii;
Injurii-n apelaţii de criterii...
Vă lingeţi între voi, infatuaţii
În comentarii, dialoguri de mizerii.

Găşti de necultivaţi, de proşti, sunt multe
Şi cu vechi stagii ce invocă în neştire
Că propriile imbecilităţi sunt culte
Iar scrisu-alambicat, schimonosit, e pregătire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele de-a valma

Trec zilele de-a valma, fără rost,
şi mă întreb: ce vor lăsa în spate?
Din amintirea celor care-au fost,
noian imens de visuri spulberate.
Ce poate fi mai greu decât aşa? –
să crezi în visul tău, să ai speranţă,
fără să ştii că-n umbră piaza rea
nedrept îţi frânge orice cutezanţă.

N-ai fost şi nu vei fi deloc dorit
în lumea celor care se îmbată
doar cu iluzii smulse dintr-un mit
cu rădăcini înfipte-n niciodată.
Mergând spre nevăzutul nicăieri,
sunt ca o pleavă veşnic răscolită
între un mâine ce va fi şi ieri,
tărâţe oarbe din a vremii sită.

Nu poţi răzbi numai cu munca ta,
nici cu talentul hărăzit de soartă,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele de-a valma

Trec zilele de-a valma, fără rost,
şi mă întreb: ce vor lăsa în spate?
Din amintirea celor care-au fost,
noian imens de visuri spulberate.
Ce poate fi mai greu decât aşa? –
să crezi în visul tău, să ai speranţă,
fără să ştii că-n umbră piaza rea
nedrept îţi frânge orice cutezanţă.

N-ai fost şi nu vei fi deloc dorit
în lumea celor care se îmbată
doar cu iluzii smulse dintr-un mit
cu rădăcini înfipte-n niciodată.
Mergând spre nevăzutul nicăieri,
sunt ca o pleavă veşnic răscolită
între un mâine ce va fi şi ieri,
tărâţe oarbe din a vremii sită.

Nu poţi răzbi numai cu munca ta,
nici cu talentul hărăzit de soartă,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 3.04.2021, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!