Poezii despre relaxare și suflet
poezii despre relaxare și suflet.
Călătorie
Vreau să mă destind vioi,
Încercuirea oarbă nu mă lasă
Aleargă dorul către casă
Mi-apare o imagine frumoasă
Dar multe triste mai apoi.
Sunt triste oare într-adevăr ?
Nu pot să le evoc precis
În sufletul meu plin de vise
Cu gândul la poiana cu narcise
Sau poate la albul nufăr.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Beneficiul plânsului
Plânsul mistuie suspinul,
Diluând grija și chinul,
Primenind orice ființă,
Spălând orice umilință.
Prin clocotul efervescent,
Pune balsam pe sentiment,
Dizolvă oful strâns de dor,
Șterge ce nu-i folositor.
Izvor cu picurul prelins,
Destinde sufletul învins,
Taie mândria cu onor,
Deschide cale spre nou zbor.
poezie de Viorica Pop (decembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de primăvară
Era într-o zi de primăvară
Dornic soarele încălzea
Natura reînvia la viața iară
Liniștea peste zi se așternea
Din clipa-ncare te-am zărit
Un înger mâna mi-a întins
Pe loc m-am și îndrăgostit
Un suflet cald un chip destins
Un lan de maci au înflorit
În colțul verde din grădină
În inimă iubirea s-a înfipt
Sufletu-mi de dor suspină
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertarea
Ți -am auzit inima cântă
Cântă cu stropii de ploaie
Credință în muzică caută
Focul iubirii arde ca o văpaie
Flăcări ard din neputință
La întrebări același răspuns
Caută iubirea în a ta ființă
Privește -n tine fi destins
Sunt lângă tine suflet drag
Picurul ce îți atinge fața
Nu te sfii eu-îs sufletul pribeag
Între noi se -nalță viața
Ursite clipele -s prin cuvinte
Cerul ne-a dat binecuvântarea
Gândurile iubite sunt rîvnite
Picură cerul ne -a dăruit iertarea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galateea
Chipul tău de marmoră, încremenit,
Mi-l dăruiești, sunt fidela oglindă,
Ce-ți vede sufletul de griji frământat,
Întreaga ta durere revarsată
Pe fața ta frumoasă și crispată,
Minute în șir rămâi împietrită
Și fața ta frumoasă, îngrijită,
Se transformă într-un peisaj iernat...
Încet pielea-ncepe să se destindă
Și fruntea încet, încet s-a descrețit,
Îmi zâmbești, cu privirea arzătoare
Ești din nou vie, de nerecunoscut,
Pe chip, vioiciunea-ți din nou apare,
N-a fost nimic serios, totul a trecut.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rescrise vise
Nu e nimic întâmplător
Și ursitoarea ți-a rostit
Viață lungă să ai în viitor
De e roz, de e gri sau aurit
Soarta destinul s-a unit
Și cerul poartă a deschis
Adevărat nu este un mit
Urmează-i cursul destins
Străbate lumea neînvins
Suflet iertător și dăruit
Iar la apus cu părul nins
Tu să iubești, să fii iubit
Timpul, marele înțelept
Clepsidra vremii se scurge
Mărește inima din piept
Timpul pare că nu ajunge
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spectru optimist
voi adormi și voi visa că zbor
să mă descătușez de bătrânețea grea
voi pune la tristețe lacăt și zăvor
căci este nedorită ca o piază rea.
în drumul meu voi întâlni un astru
stea sau luceafăr îmi este totuna
din structura lui voi ctitori un castru
să am lumini în jur întotdeauna.
fiica soarelui de-aș fi aș lumina
prin mii de poeme strânse-ntr-un tezaur
nimic din lume nu m-ar mai submina
relaxată total cu secunde de aur.
sunt o visătoare cu suflet de poet
îmi croiesc drumul prin lume abil și discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul cerului
sunt copilul cerului mă răsfață mereu
îngeri diafani îmi zboară prin trup
sufletul e o boltă din curcubeu
de culorile vieții nu am să mă rup.
mintea se relaxează în comfortul meu
dar pentru iubire am o foame de lup
sunt copilul cerului mă veghează mereu
fluturi stelari îmi zboară prin trup.
e monument suprem credința-n Dumnezeu
clipele dulci roiesc ca într-un stup
am strâns învățăminte cu minte de tezeu
bezne și întunecimi nu mă corup.
sunt copilul cerului mă răsfață mereu
îngeri diafani îmi zboară prin trup.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea sângelui
nu știu să fac jonglerie cu focuri
nu pot să sar pe sus ca acrobatul
nu pot dezlega ale vieții jocuri
dar din pasiune întâmpin răsăritul.
soarele în mine lumini proiectează
să străbat cărări pavate cu poeme
mă relaxez pe-a timpului spetează
mă trezesc fericită dimineața devreme.
cântece izvorăsc din sângele cald
în spațiu metafizic mă scufund într-o doară
pe un țărm de sidef cu marea de smarald
întâlnesc iubirea pentru ultima oară.
vocea timpului ca un stavechi herald
îmi străbate sufletul cu rapsodii de vară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile magiei de sărbători
Era totul în jur, grațios, plin de culoare și de magie.
Copii strigau unii la alții,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschiși luminii copilăriei, vibrând în noua colecție.
Tu, erai parte din mine,
Aș vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete și fericire
E totul relaxant, luminat,
Și tot ce văd, mă adâncește
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre relaxare și suflet, adresa este: