Grigore Vieru

La moartea poetului...

Cerul, drumul şi gândul, nu le poţi îngrădi*
Nu poţi franje blestemuri, nici de soartă fugi
Numai albă tăcerea, numai mutul destin
Prelunjeste plăcerea răstignirii pe chin...

Drumul ăsta pe care-l savurai în citate
Ţi-a înfipt cu pudoare un pumnal pe la spate
Drum de care spune-ai că nu-l poţi îngrădi
A servit numai bară între "cer" şi "gândi"...

Noi rămăşi fără tine într-o iarnă târzie
Ne-am trezit singuratici, părăsiţi în pustie
Şi de-atunci nu mai ştim ce înseamnă poezie
Nici ubire de oameni, nici iubire de glie

Parcă luase-i cu tine tot ce"nseamn-a gândi
Şi-ntr-o ţara-prostie nu mai ai ce mai scri
Ne -a rămas contemplarea albăstrimii de ceruri
Pe plachete cu versuri de Grigore Vieru...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ai şi rămas

O umbră albă din izvoare
Se nalţă lin, tremurător...
Şi-un gând îmi vine-ncet în zbor –
Un gând cu lacrimi de iertare.

Şi zile mor în ori târzii,
Şi zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut aşa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!

Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toţi vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanţe magice de stea.

Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Şi-un gând, răsună-n infinit:
Că frate eşti cu Eminescu.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Grigore Vieru

La masa Domnului a fost chemat
Încă-un poet, din basarabi născut
Ce a făurit din versu-i avântat
Pod de simţire peste mal de Prut.

Un om plăpând, care s-a tot zbătut
Asemeni unui fluture-n lumină,
Privindu-ne de multe ori tăcut,
Cu milă şi -nţelegere deplină,

Avea în ochi ceva nepămantesc,
O dragoste şi-o pace nesfârşită,
Iubea frenetic tot ce-i românesc,
Visând să- şi vadă patria unită.

La porţi împărăteşti a tot cântat
În grai străbun durerea despărţirii,
În munţii reci de gheaţă a sculptat
Cu lacrimi calde slovele iubirii.
De vreţi să-i arătaţi recunoştinţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nimeni

Bănuiam eu că eşti aşa cum eşti,
Dar nu credeam să fii aşa cum eşti,
Tută masculină, fără scrupule,
Caricatură cu chip suspect de om...
Model unor simboluri al unei generaţii,
Eu am probleme cu defensiva limbii rămase
În faţa valului de prost gust,
Eu am probleme cu marele Eminescu
Pe care-l muşcă de marmura soclului toţi parveniţii,
Cu cei ce contestă valorile poeziilor unui Coşbuc, Vieru, Păunescu,
Tu, un nimeni, o virgulă strecurată de Pronie,
Între subiectul şi predicatul existenţei mele,
Mă simt atacat în simbolurile generaţiei mele,
Cea de calitate şi originalitate... Atât!

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul

- O replică lui Grigore Vieru -

Scrisul e a doua Viaţă,
Partea ei cea sfînt eternă,
Prin care un Neam învaţă
Iubirea de foc, maternă.

Cei care-ţi doresc pieirea,
Ca să-ţi întrerupă Mersul
Şi să-ţi cotropească Glia,
Mai întîi îţi fură Scrisul

Şi-ţi şcolesc în contra-ţi fiii,
Cei bogaţi şi trădători,
Că ţi-au fost părinţi Latinii,
Şi că Dacii-s muritori...

Munţii nu-s ai Latiniei,
Ci ai Dacilor, Stăpînii
Peste-ntinsul Balcaniei,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

(pentru Grigore Vieru)

Tu, măreţ poet al neamului român,
Ma faci sa imi doresc aicea să rămân.
M-ai învăţat să iubesc in lume ce-i frumos
Graiul, plaiul si sfatul mamei luminos

Si a rămas în urmă ta
Nemuritoare slova veche
Când dau in floare liliecii,
Apari pe cer, o Alba stea.

Acel Luceafăr des cântat
Ce seri întregi îl tot privesc,
Si un gând răsună neîncetat:
Tu frate eşti cu Eminescu.

Privesc sus, in serile târzii
Si parca as vrea la cer puternic să mai strig
De ce ne-ai părăsit pe toţi în frig?

[...] Citeşte tot

poezie de Catalin Sibireac (2019)
Adăugat de Catalin Sibireac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Grigore Vieru

Dragă Maestre,
Rostesc cu durere această veste:
Loc pentru noi nu mai este
Nici acasă şi nici prin străini.
Se strigă prin cârciumi,
Se dansează-orgii.
Cine are nevoie de Limbă şi Poezii?
Dar Dumneata nu te întrista:
Ştii cum sunt necuminţii.
Cunoşti istoria bine.
Eşti lângă Dumnezeu şi le vezi pe toate.
Chiar daca până la el "te mănâncă sfinţii".
Te rog, Maestre, mă iartă,
Că am fost şi eu o dată
De ziua Limbii Române
Prin cârciumi străine.
Ştii, părinte, noi suntem c-am creduli
Şi sperăm că lumea e bună.
Pe urmă plângem în pumni
Că totul se vinde:

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română în cârciumă

Motto:
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteşte rea.
"Doina", Gr. Vieru

Iertaţi-mă, Doina şi Ion,
Şi voi aţi murit pentru EA!
Sub lampa de neon
Voi mărturisi ceva:
Ziua Limbii Române
A fost batjocorită
De o intrusă cinică,
Cu suflet de nalbă,
Şi-n mână c - o halbă.
Ea merită să fie hăituită, dar nu
Cu Ordinul Republicii miruită.
Mă arde şi mă istoveşte trădarea, cruda!
Am fost sărutată de Iuda,
Pe banii mei şi profanarea voastră!
S-a întâmplat in sfântă zi, de Limba Noastră!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem despre-un înger

(în memoria poetului Grigore Vieru, născut la 14 februarie 1935)

Te-ai dus mult prea devreme printre îngeri,
Pământul drag fiindu-ţi iar aproape,
Cu dorul cel durut în glas, cu frângeri
De lacrimi grele înnodate-n pleoape.

Auzi acolo vocea mamei calmă,
Asculţi iar doina dulce şi izvorul,
Şoptind îl ţii-n căuşul cald, în palmă,
Ca să stropeşti ograda şi ogorul.

Te-ai dus să-l rogi, poete, înc-o dată,
Pe Eminescu nemuririi noastre,
Cu inima ta mare-n mâini purtată,
Ca să ne judece el dintre astre.

Te-ai dus purtând în suflet trei culori
Şi-o singură fiinţă românească,
Te-ai dus la Prut să faci alt pod de flori

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabiei

În memoria lui Grigore Vieru
Basarabie,
rapsozii tăi ţi-au ales
cele mai deplasate – pidosnice – rime:
rabie,
scabie,
tabie,
pe când tu
ai o singură şi
cea mai conformă
în lumea poetică rimă:
sabie,
pe care a ridicat-o
contra duşmanilor neamului său,
sus şi tare,
un mare poet
din cohorta talentelor tale:
Ştéfan cel Mare.
În faţa rimei tale perfecte
şi astăzi tremură

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Mătcaş din Din cartea "Vernale ploi" (2009)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!