Poezii despre joc de cărți, pagina 2
Defotbalizarea Muntelui Athos
Pithia contemporană admiră
Propriul și indivizibilul păduche de lux
nu plesnește trepiedul
29 de zile pentru purificare
între timp
mama idioților e mereu gravidă
ghiorăie mațele acestui Pământ
pucioasă pe cruci
și doar un munte... și acela cere
să fie defotbalizat
Ducă-se pe pustii conduce cu 1-0
Foamea conduce în grupe detașat
Pithia desculță rânjește fotogenic
câteva oi
ucise de singurătate... mocanul
vinde nemioritic arme și se roagă
sperând să ajungă Alesul
nu, nu-i aluzie la... Thomas Mann
s-a dus în doamna maică-sa
înțelepciunea cărțile de joc
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu toate drumurile
banca părăsită, de vreme roasă, este uitată
mașina străzii trece cu fum, încă gros
aplecată o floare ruptă, sprijină gardul
inima îmi stă singură, numără toamne
strig tăcerea care îmi acoperă glasul
palmele le orândueisc în cuvinte scrise
așez trei boabe de cafea pe-o carte de joc
tai felii de pâine în șapte zile, mă împărtășesc
în ceasul luminii bat, el face mult zgomot
sfârșitul lunii nu-mi ajunge, să mă încălzesc
ciorapul de călcâi îl deșirez, altul să poată merge
nimeni nu mai cântă, decât ușa liftului trântită
caligrafic, ceasuri din puncte pe tavan desenez
iubirea nu știe să mă găsească, nu mai visez
în stație mă uit și mă ninge ca om de zăpadă
copii aruncă cu visuri pe fereastră, fulgii au zburat
paharul s-a uscat într-o picătură mică de apă
am setea rămasă de tine în mine, te doresc
ușa nu se aude, telefonul tace, eu nu mă trezesc
la capătul orașului ea se uită tristă, aștept
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multivers
Cred ca există multiversul,
E o genune între noi,
Iubirea- și caută reversul
Iar noi ne-am transformat în doi,
Ne- am divizat precum un virus
Ucigator, de neoprit
Sunt hieroglife pe papirus
Ceea ce- am scris pe infinit,
Indescifrabil este parcă
În alfabetul propriului destin,
Pământul transformat în arcă
Unde doar singurii mai vin,
Perechea unui joc de cărți
Rămâne pusă deoparte,
În labirintul unei hărți
În care doar fugim de moarte,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu însemnul soarelui
Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în orașul meu,
O casă care a ruinat mulți tineri sărmani
Și, Doamne, unul dintre aceștia sunt eu.
Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată și-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari bețivi din New Orleans.
Un bețiv are o sticlă și-o valiză
Și o pereche de cărți de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp și de noroc.
Mama are grijă de ceilalți copii,
Să nu facă ce am făcut eu,
Trăiește în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.
[...] Citește tot
cântec interpretat de The Animals, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii eram noi amândoi
Copii eram noi amândoi,
Frate-meu și cu mine.
Din coji de nucă car cu boi
Făceam și înhămam la el
Culbeci bătrâni cu coarne.
Și el citea pe Robinson,
Mi-l povestea și mie;
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din cărți de joc și mai spuneam
Și eu câte-o prostie.
Adesea la scăldat mergeam
În ochiul de pădure,
La balta mare ajungeam
Și l-al ei mijloc înotam
La insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,
Din stuful des și mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rechinul pelerin
Să lovești cu vâsla o stâncă și să vezi cum, cu lentoare,
Aceasta se ridică, enormă, din mare...
Mi s-a-întâmplat asta o dată o dată de prea multe ori, oare?
Nu, nu de prea multe ori, dar de ajuns. Cred c-am avut noroc
Să întâlnesc atunci pe-oceanul biciuit de ploaie monstrul pe care-l evoc,
De mărimea unei camere, cu creierul cât pachetul unor cărți de joc.
Dezlocuia mai mult decât un volum de apă. M-a atras departe
În trecut cu mii de veacuri acest concitadin primitiv și-aparte,
Deviat spre-o ramură a arborelui genealogic neobișnuită peste poate.
După ce-i strecurat în vârtej gunoiul, depunându-se-n adâncimi saline,
Marea rămâne limpede;-într-o străfulgerare m-am văzut pe mine,
Apărând din mâzga tuturor celor care mi-au fost consangvine.
Deci, cine-i monstrul? La acest gând fața mi-a devenit pală
Pentru câteva clipe,-n vreme dispăreau aripioară după aripioară,
Spada înotătoarei dorsale și, ultima, coada subțire și ușoară.
[...] Citește tot
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străini în noapte
Străine obosit, nu te lega la cap
cu oameni prefăcuți! Îți vor veni de hac!
De pribegești prin lume, nu te încrede-n ei!
Fără de nicio miză-ți vor da otrăvi să bei!
Să nu te pierzi de tine! În mici sau mari dureri,
să îți aduci aminte că ești tot cel de ieri!
Iubește-te mai mult, numai tu o poți face!
EL stă-n inima ta, chiar de nu-L vezi, și tace.
Alegerile vechi să nu te înconjoare!
În arșiță de foc, gândește că-i răcoare,
atunci când flămânzești, mănâncă rădăcini,
nu-nnopta la bogați, că-n perne-au mărăcini!
În pâinea ta uscată e vie dragostea
ce-a pus-o, toată, mama, când frământa la ea...
Ai luat-o-n buzunare, pornind spre-al tău Noroc
rătăcit în pustie, 'n trifoi sau cărți de joc.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărți de joc
Doi, este-n fond număr universal;
Geneza-n simbioză, acuplarea,
Primul ce dă multiplu numeral
Și ADN, balanță, echilibrarea.
Trei, of, trei Doamne și toți trei
Reproduși suntem, mesager,
Ori ne-ncurcăm, când pe vechi nu-l mai vrei...
Sau prima lună-i când scăpăm de ger.
Patru, mereu e nota veșnic proastă
Și-n catalog, pe podium și-n etate;
Când ți-ai schimba de soț ori de nevastă
Că treci de mijlocul de-a ta eternitate.
Cinci, este perpetuu o jumătate,
Este simbol de flori întruchipat în "mai";
La cât te duce mintea-i ban sau greutate,
Convins că poți mai mult de-atât să iei, să dai.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru artiști
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Pictori și interpreți... Și uneori
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții.
Durerea din culise nu o știm,
Doar pentru rolul lor mai suferim...
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Ei schimbă rolul vieții uneori,
Zâmbesc când doliu-n suflete se lasă
În spatele durerii de acasă.
Circari și pictori, oameni, au oftat
Jucând un rol anost și trist, ingrat...
Dar au crezut în ei și au luptat,
Prin jurământul lor s-au ridicat.
Pictori și interpreți... Și uneori
Oameni zburând în goana după sori,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea V
Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie,
Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară
O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode...
Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila.
E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz,
Și când râde face încă și gropițe în obraz
Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri
Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre joc de cărți, adresa este: