Poezii despre prostie, pagina 27
* * *
așa mi s-a acrit de internet și de cărți
plouă-ntre blocuri, vântul face valuri pe bălți
nu vreau nimic din afară, nimic din adânc
numai să mă uit la comedii și să mănânc
păcat că nu pot să mușc cu dinții din față
fiindcă omul e și prost în viață
mi i-am spart demult la un concert rock
cred că nu-mi mai place rockul
aproape deloc
[...] Citește tot
poezie de Dan Sociu (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inuit
De existența n-ar fi fost mâncare,
Adică n-ar fi fost prozaică preocupare,
Am fi fost cert și mai curați puțin
Și timp mai mult, de a-l omorî, un chin!
De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Și bunătăți nefiind, nimic nu ne-ar orbi...
Ar fi pământu' întreg sălbăticie;
Doar miriște, o întreagă florărie!
Nici abatoare n-ar mai fi, nici stâni
Și popii, popii ar fi niște păgâni;
Că nimeni n-ar muri de-o existență,
Credință castă... N-ar fi delicvență!
O apă în pește ar fi, mări și oceane
Și ne-am iubi toți; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi fără de nicio frică...
De nu un tâmpit ne-ar împușca, din pică!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către un copac
Stejar, ori fag, ce vei fi fost,
A tale "moaște" vor să-nvie
Chiar transformate în hârtie
Pe care scrie-acum un prost
Să-ți faci iluzii, n-are rost,
Nu scriu pe tine poezie
C-ar fi curată tragedie,
Talentul meu e cam anost.
Dar o speranță se arată,
În soarta-ți ce părea ingrată
Și-n lumea asta mult umblată,
Ai exista chiar și-un mileniu
De-ar fi hârtia reciclată,
Și-ajunge-n mâna unui geniu.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spuneai ceva?
Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare.
Șoptisei, poate, o-ntrebare,
Sau, poate, un răspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?
Poate zăream o șoaptă în pleoapa tremurată.
A fost atunci? Acum e altădată?
Și tu și eu tăcusem parcă de ani întregi
Știind că nu-nțelegem ce-ncepi să înțelegi.
Zadarnica paradă a tâlcurilor scrise,
În jocul de-a sfiala, amuțise.
Nu vream să știm ce suntem, ce am fi fost sau cine.
Tu mă numiseși "Ție", eu te numisem "Tine".
Să te cunosc? Să mă cunoști?
Stam unul lângă altul ca plopii mari - și proști.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și iubirea poate să ucidă
Chiar și iubirea poate să ucidă,
Când se supune prețului de cost
Și dovedește astfel să fi fost
Prea dreaptă, prea egală, prea lucidă.
Mai norocos rămâne drumul prost
Decât o cale dreaptă și rigidă,
Când e constrânsă viața să decidă
Între minuni și pământescul rost.
Să tremuri fără somn și-n așteptare,
Când peste vis perdelele se trag
Și disperarea bântuie mai tare,
Fără să știi nimic despre cel drag,
Dar să cunoști cereasca desfătare,
Când umbra sa dă buzna peste prag.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Simt de îți stă mintea
Mottor:
Zeițo să intrăm undeva
că simt că o să fac
dragoste pe mine!
Evident facem o grămadă
de stupizenii îndrăgostite
pe care omul normal
nu le-ar face
să nu-l râdă și curcile.
Iar dacă azi nu iubim
și totu' îi trist de-ți mere prost
ca noaptea
mâine iubești o lume întreagă
și toate îs bune și faine.
Nu-i chiar frumos să fim
doar niște măști pe un zid
oricât de artistic atractive
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea schimba tot,
Zilele se scurgeau mereu la fel,
Iar restul vieții un deja vu fidel,
Ca un dvd zgariat cu un film prost,
Difuzat intr o sală goală fără rost.
Ai apărut de nicăieri
Pe un nor ce aduce adieri,
Mi - ai stors o frezie
Parfum de zane, cu discreție.
Si am băut din apa salvatoare,
De viață nouă dătătoare,
Mi ai picurat speranță,
In ceaiul nostru de dimineață.
Mulțumesc Iubire că te-am întâlnit,
poezie de Filip Petrica
Adăugat de Filip Petrica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoții de voturi
Nu se mai vindecă această țară
De boala asta groaznică și rară.
Este hoția cea mai blestemată
Care ne trage, zi de zi, pe roată.
Sondaje mincinoase și nefaste
Scoase din burți de niște neamuri proaste.
Apoi se fură-n văzul tuturor
La urne chiar, și pe calculator.
Softul netrebnic e trucat din vreme
Cu cele mai sofisticate scheme.
Echipe de borfași bine dresați
Din zori și pînă noaptea sunt plimbați.
Autocare pline de geambași
Cutreieră la sat și la oraș.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Toată fericirea din lume
Izvorăște dintr-un suflet altruist,
Și toată nefericirea,
Din dragostea de sine.
La ce bun atâtea vorbe?
Prostul urmărește propriul interes
Și Buddha se dedică interesului semenilor
Trăiește tu însuți diferența!
poezie de Jean-Francois Revel din Călugărul și filozoful (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna
Fotografie retușată
în alb și negru, fără gri...
Realitate răsturnată
de soare... cu intemperii.
Negație prin afirmare
de calitate în eșec...
Excepțiile în tipare,
înțelepciunea în zevzec;
iubirea urii,
sexu-n solo,
castu-aventurii...
soțu-n gigolo,
chinu-n plăcere
visu-n dezastru,
pelin de miere,
prostul drept astru...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre prostie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prostie, adresa este: