aerul curat

Ia-mă şi du-mă

Ia-mă şi du-mă la capăt de lume,
La ţărmuri de dor... în vis... şi uitări!...
Să dorm pe perna iubirii nebune,
Să strângem dorinţe-n îmbrăţişări...

Comoara din suflet e doar pentru tine,
Ca aur topit, îmi curge prin vene
Şi simt deseori că te-aşezi lângă mine,
Să-mi dai sărutări, în visele mele.

Eşti aer curat, te respir, îmi dai viaţă,
Omori neputinţe-adunate de timp,
Eşti dulce povară, ce gându-mi răsfaţă,
Eşti mană cerească, trimisă de-Olimp.

Când viaţa ne strânge-n corset de oţel
Şi lumea ar vrea să ne pună zăbrele,
Trăim nemurirea lăsată de EL...
Zâmbim... ne-ntâlnim, fericiţi, printre stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul ultimului vis

Mă retrăsesem într-un colţ de lume
Ca într-un început de nouă viaţă
Când îl aud, devreme-n dimineaţă,
Prin pomii înfloriţi, cântat, un nume.

Privesc atent la pasărea ce zboară,
Dar nu e ea cea care-mi cântă mie,
În trilul ei e-o altă armonie.
Nu, nu e numele ce mă-nfioară!

Se-ascunde-o adiere printre ramuri
Şi-o urmăresc petală cu petală
Cum se alintă, caldă şi domoală,
Dar nu se-nalţă numele-n balsamuri.

Un flutur alb se-ndeamnă către-o floare
Şi-l urmăresc în zboru-i singuratic
Prin aerul curat, primăvăratic,
Plutind uşor, în irizări de Soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Sub bolţile de trandafiri,
Am îngropat tristeţi trecute,
În ochi mi-am înflorit uimiri
Şi în priviri iubiri tăcute.
Sub tot seninul prins în ramuri,
Magia verdelui urzeşte,
Făcându-i inimii balsamuri
În clipa care frunzăreşte.

Sub cer senin miroase-a cânt,
Pământu-şi cântă simfonia,
Beau aerul curat din vânt
Şi-n palme curge armonia.
Când viaţa trece şi răneşte,
Din verde crud eu scot zvâcnirea,
Iar când privirea-mi ofileşte,
Prin trandafiri găsesc iubirea.

Sub bolta verde de smarald,
Mă regăsesc printre petale

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore din Pelerin pe cărările iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plin de bunăvoinţă şi parfum

Hainele mele de ceramică smălţuită
nu pot fi pătate de ploaia portocalie
aduceţi somptuoasele odăjdii de ceaţă
prin care se văd sânii strânşi în găoace
la pieptul frumoaselor femei venite
să-şi culce dorinţele pe perne de lut.

Sunt prezent la întâlnirea cu snobii
vom sparge noaptea în bucaţi de calcar
şi sigur întâlnirea va fi lungă şi gravă
cu tăceri aţipite-n pahare de cristal.
Paianjeni de vată ne vor uşura de vin
după pupăturile pe mâini şi pe feţe
pe care siluiţi le festonăm cu zâmbete,
ochii au rămas pe sâni ca nişte ventuze
arborii au crescut în gânduri de mirare
apa clătinându-se de mâhnire. Cu admiraţie
stăm spânzuraţi sub tavanul de sticlă.

Cu aceste fantome se termina întunericul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtată de valuri în larg

Ajungând într-un îndepărtat ţinut,
Atunci parcă era un vis plăcut,
Aer curat cu plăcere deplină
Şi muzica veche ce inimă-ţi alină.

Am plecat acolo pentru o clipă
Şi mă simţeam atât de fericită,
Vorbeam la telefon şi mama-mi spunea,
Dacă e bine acolo, mai stai fata mea.

De multe ori mă pierd în vise deşarte
Şi vreau să merg în locuri de mult uitate
Unde oamenii sunt plini de iubire,
Cu sufletul curat şi multă fericire.

Sunt locuri minunate şi peisaje plăcute
De unde ai amintiri demult pierdute,
Dar eu aş vrea să fiu pe o barca cu catarg,
Să fiu purtată de valuri în larg.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (4 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adevăr

Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăişul crunt
Al realităţii...
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi şi cu mers lin.
Să-mi creşti şi să îmi scazi
Până te văd
În adevăr -
Deplin.

Nu-mi fi ceaţă!
Ceaţa se pierde în lumina dură
A soarelui...
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii ochi de copil,
Cu gene strânse sau calme.
Să-mi vezi vădit şi să îmi spui
Până te cred

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (28 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipar cu grătar

Păreau atât de obosiţi,
În fundul curţii tolăniţi,
Că-n fumul acru, de grătar,
Ea îi vedea ca pe-un calvar
Pe nesimţiţi.

Veniseră la ziua ei
Cu "La mulţi ani!" şi pupicei
Din ăia aruncaţi în vânt
Şi-apoi, la masă, cu avânt!
Ce derbedei!

Şi au mâncat, şi au băut,
Au vrut grătar şi l-au cerut
Căci, de! – ei sunt de la oraş,
În weekend, zile de relaş.
S-a abţinut.

Abia târziu, pe înserat,
Când sticlele s-au terminat,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de la capătul tunelului

Gândeşte-te că vine timpul şi vom îmbătrîni,
vom fi nişte epave în faţa celor tineri,
vom sta mult în casă ieşind câte puţin,
dar vrem să ne plimbăm, sau să mergem la munte,
să vedem natura verde, sau apusul soarelui la mare,
să lăsăm grijile şi durerile pentru locuri frumoase şi aer curat.
Crezi că se mai poate să-ntinereşti şi să te simţi mai bine?
E greu să opreşti amnezia, să opreşti acea clipă de sfârşit,
dar se mai poate să trăieşti din amintiri,
să deformezi uşor realitatea din viaţa ta
şi să te visezi mereu că eşti în grădina cu flori parfumate,
în livada cu meri, caişi şi pruni zâmbind cu inima plină de bucurie,
la fel ca un copil ce se bucură de noile lui jucării.
Priveşti în jur la noutăţile apărute şi te minunezi
de felul cum se îmbracă lumea şi timpul trece mai repede aşa,
dar deodată răul apare şi timpul dispare-n univers
şi tu simţi chemarea Domnului cu o lumină puternică,
ce o vezi tot mai aproape ajungând uşor la capătul tunelului.

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crunta gravitaţie

Te duci la munte, totul e frumos,
Aer curat şi multă vegetaţie,
Dar când aluneci te întinzi pe jos,
Cine te trage? Crunta gravitaţie.

Mănânci prea mult şi burta ţi-a crescut,
Să scapi de ea, ajungi la operaţie.
De ce-ţi atârnă? Poate n-ai ştiut,
Dar acţionează crunta gravitaţie.

Te îmbeţi la bar când bei cu un amic,
Iar mersul ţi-e nesigur, ce senzaţie!
Genunchii nu te-ajută cu nimic
Cine-i înmoaie? Crunta gravitaţie.

Înveţi din greu, gândeşti şi calculezi,
Dar nu poţi rezolva o ecuaţie
Şi capul pe hârtie îl aşezi,
Cine te-ndoaie? Crunta gravitaţie.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (19 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de la etajul IX

Nu pot crede, să mă baţi,
Cât ar fi lumea de rea,
Tocmai io, dintre bărbaţi,
Să păţesc aşa ceva...!

Lângă mine-am o vecină,
Stau la nouă, am balcon,
Singurică, fără vină,
Să îmi iasă azi un zvon,

Cum că eu, sorb din cafea
Dimineaţa, matinal,
Şi cu ea, să vezi belea,
Mă-ntreţin foarte-amical

Pe balcon, aer curat,
C-amăndoi mai şi pipăm,
Unde-n mod detailat
Despre sex să discutăm!...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!