cutremure

Jumatatea privirii

jumătatea privirii în remuşcarea oglinzii
răstignită nupţial între trupurile noastre
tu ca şi cum ai privi în ochi epicentrul
următorului cutremur inexplicabil din mine
adîncurile unde niciodată nu vei avea cum să călătoreşti
eşuezi epavă cu termen de garanţie pentru istorii comune
te simt îţi petreci degetele prin rănile de ipsos
ale statuilor mele devastatoare descoperire
inima doar astrolab stricat pentru planete
născute dintr-un timp dat înapoi
spre nopţi atîrnate în ferestre
undeva la marginea căderilor
despre care nu vorbim niciodată
pentru că noi nu avem limbă
ci doar o nefericită răsucire a sufletului
în jumătatea perfectă a privirii

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie

îmi aplec zborul
îngreunat
de muzica ultimelor decenii
seisme captive
în ochiul minor
alimentează lumea insolită
cu aceleaşi monologuri
nefuncţionale

densitatea cuvintelor
e tot mai scăzută în conversaţii
gesturile disperate
sunt singurele certitudini
că mai existăm
sub o formă secundară
în memoria unei explozii
debordante

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Din zori târzii, ca de obicei, se scoală astăzi parcă beat
Şi simte un gol, ca o sfârşeală în început, neexplicat,
Cu inima în ezitare, bătând în cap de aseară plin,
Vaccilant brusc, dezordonat în frământări ca un vaccin,
Ce nu previne, invadând, ca pe-un bolând, idiopatic,
Înfundând cohlear cu vomă, pupile dilatând apatic...
Şi suflu-i se pierind, este-un cald umed, rece tremur,
Când în târziu de ziuă, iată, apare rău ca un cutremur,
Un stop de cord lăsând năuc într-un surâs tembel, sarcastic,
Cu membre moi, se prăvălind cap greu pe mâini... Sfârşitu-i drastic,
O suferinţă neînţeleasă, ca o tortură în nesimţire
Neştiind călău, nici condamnare, doar fum, mister... de-o presimţire!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul pustiirii (Urgia cerească)

Iarăşi lupte, iarăşi sânge
Iarăşi zgomot de război,
Iarăşi lacrimi nesfârşite,
Iarăşi valuri şi nevoi!

Când a şters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăşi
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Şi copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor oraşe
Şi pe mulţi îi vor robi,
Unde sunt cântări deşarte,
Gloanţele vor dănţui.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

E întuneric în destinul sterp
Şi mă cutremur în amnare,
De-ai smulge visul meu din piept,
Aş curge sânge-n felinare.

Am bântuit prin vieţi haine,
Cu o basma de-nvăţăminte,
Şi-n sfinte versuri alcaline,
M-am reclădit din necuvinte.

Nedreptăţită chiar de-un zeu,
De măştile spoite-n tină,
Te-am absorbit în propriul eu,
Să-mi fii aripa de lumină.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tulbura spiritul pământului

Nu tulbura spiritul pământului care locuieşte-aici.
El tocmai scrie o poveste.
E vorba de cea mai veche poveste a lumii,
delicată şi supusă schimbării.
Dacă el vede că-l veghezi, te va invita la o cafea,
îţi va oferi o pâine caldă, iar tu, dator, vei sta şi-l vei asculta.

Dar nu-i vorba de o poveste obişnuită.
Va trebui să înduri cutremure, trăsnete,
moartea tuturor celor pe care-i iubeşti, cea mai orbitoare frumuseţe.

E o poveste atât de convingătoare
încât nu vei vrea niciodată s-o părăseşti;
acesta-i felul ei de-a te acapara.
Vezi degetul de piatră de acolo?
El este singurul
care i-a scăpat vreodată.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost iar cutremur în Vrancea

A fost iar cutremur în Vrancea, a cincea zi la rând,
unda de şoc s-a resimţit
şi la Bucureşti...
se pare că doua plăci tectonice s-au ciocnit
într-un disperat eseu pentru prioritate
sau, în orice caz, au trecut una peste cealaltă...
A existat, fără îndoială, destulă tensiune acumulată
în subteranul fragmentat de
fenomene climatice extreme!
Ploile abundente şi
fricţiunile zilnice nu prevesteau ceva pozitiv,
totuşi, nimic nu părea sa anunţe un seism
de o asemenea magnitudine!

Cutremurul a făcut să zdrăngăne ferestrele glasvandului
şi geamurile vechii biblioteci din sufragerie,
iar bibelourile de porţelan vetuste
şi sticluţele de tărie
cu nume exotice
au săltat indecente precipitându-se spre podeaua

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunăvestire pentru floarea mărului

Bucură-te, floarea mărului, bucură-te!
Uite în preajmă-ţi pulberi de aur
ca un nor în aer!
Ţâşnesc firele ca dintr-un caier
de pretutindeni şi de nicăiri! Nici o făptură
nu-ntreabă. - Polenul căzut în potire
ca un jar îl îndură
toate florile, în dulci suferinţi
peste măsură
şi peste fire.
Bucură-te, floare ca ghiocul,
şi dumireşte-te!
Nu trebuie fiecare
să ştim cine-aduce şi-mprăştie focul.
Dar, vezi, arhanghel sunt, iar tu eşti floare,
şi dacă-ntrebi, nu pot să tac
şi să mă strâng în cingătoare.
Cine-1 aduce, caldul, cutremurul? Iată,
acesta e Vântul, nimenea altul. E Vântul,
nevăzutul voievod

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neoromantica

La lacul cel de munte, sub ninşii colţi alpini,
e-o bancă de mesteacăn, solemn şi elegant,
Ax redingotei* negre, ţilindrului* gigant
(Funebra turlă sumbră printre molifţi şi pini),

Şedea acum un secol Poetul. Sau tăcut,
Cu mâinile la spate, cu coamele pe umăr,
Se preumbla prin codri, cătând solemn un număr
De trestii pentru orga cu fluierul acut.

Descoperit-am lacul între păduri.
C-un tic Mărunt tic-tic din vestă ceasornicul măsoară
Tăcerea greieroasă ce valea împresoară,
Ce-ar fi dădut extaze lui Richter* şi lui Tieck*.

În cap îmi creşte, turlă, ţilindrul cel gigant,
Cu mâinile la spate vâr faţa-n redingotă,
Din ape ies sirene şi o undină* gotă,
Iar eu mă pierd în codri solemn şi elegant.

poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Mâinilor tale
le-aş spune
rugăciunea de seară
până s-ar cutremura epicentrul dorinţei de noi,
ca mai apoi să te citesc
ca pe-o Psaltire
filă cu filă,
până geamătul în do major
va deveni Crezul tău.
Gândul tău nebun
se face vinovat
de o moarte lentă a cuminţeniei Pământului,
propovăduind păcatul
în tandem
cu rugăciunea.

Eşti cartea mea ieşită din tipare!

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!