Poezii despre cutremure, pagina 3
Îngerul gândurilor mele
Regretatului meu bunic, Leonard
L-am rugat pe îngerul gândurilor,
să-mi arate ce mă așteaptă...
Am închis ușor ochii și i-am întins palma...
privindu-l pe-ascuns...
el s-a uitat,
dar în locul unei călătorii spre lumi necunoscute
mi-a amintit o scurtă poveste:
"Pene negre, vânt și încurcătură.
țipătul cerului.
mari lamentații...
câțiva pași,
trambulina raiului
interzisă acolo
vechiul
oracol
sumerian.
[...] Citește tot
poezie de Marzena Mackojc din Femeile și ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Emoție
În clipa în care Pământul îmbrățișează Cerul
emoția își pune amprenta în epicentrul inimii,
ca și cum fiecare atingere ar cuprinde
întreg Universul.
Tu ești epicentrul unei nopți
în care eu
te iubesc orbește
să simt fiecare tremur
al ființei tale...
Ce noapte,
Ce blestem!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Sculptorul acesta e Brâncuși
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să țină sfat
în miez de ziuă
despre înălțime
despre dragoste.
Rădăcinile lui Brâncuși vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi așteptăm
întoarcerea
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Când zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâșietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și ghemul nesfârșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
As vrea sa fiu
As vrea sa fiu fantana
plina de dor,
As vrea sa fiu vant
sa cutremur plopii,
As vrea sa fiu floare tarzie de toamna
si toamna sa ma doara,
As vrea sa fiu stele de bruma
pe-o creanga de salcam,
As vrea sa fiu luceafar
ce doarme pe umarul tau,
As vrea sa fiu zapada
pe cel mai alb taram,
As vrea sa fiu foc
sa ard pe al tau obraz,
[...] Citește tot
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul
chinul e uneori ca un cutremur
are replică
ecou
îl absoarbe trupul meu și apoi
în vals centrifugat îi aflu esențe
să nu vă temeți, amar e numai învelișul
aparența lui
de-ar fi să-mi aflu dezrobirea!
sub aprig despot Dorul sunt dansul
mi-ar fi amplu însă, iată, sunt slugă
îi port valizele enorme, îi fac pantofii
așternutul, cina...
târziu
mă-ntorc la chinul meu ce-a-mbătrânit deja
îl duc de mână, ușor pășind
din ce în ce ecou-i stins, iar dansul,
dansul m-a învins
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finis
Un meteor!... Bizară auroră boreală
Din polul nord la polul d-amiază... Din Zenit
Până-n Nadir cutremur... iar sfera siderală
Cămin imens, chaotic, jăratic infinit!
A! ce amenințare meschină și banală!
Nu mă-ngrozește! zice poetul prigonit
Un fenomen ca altul!... Nuanță infernală,
Văzduh aprins... Desigur, Iehova-a-nnebunit!
Ei, și?... Balanța-i strâmbă și judecata nulă!
Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă,
Din coardele-mi măiestre d-acu n-or mai ieși!
Se răsucesc și crapă ai lumii vechi pilaștri:
Catapeteasma cade!... Macabru danț de aștri!...
În loc de Tot, Nimica!... Ei, bravo, zău!... Ei, și...?
sonet de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
E indicat să ai o atitudine pozitivă
Am hotărât ca de-acum înainte să am o atitudine pozitivă.
Nu există cutremure, erupții vulcanice, uragane sau tornade,
cel puțin pe o rază de o mie de kilometri
de locul unde mă aflu.
Nu există specii pe cale de dispariție.
Încălzirea globală a luat sfârșit;
la fel ca războiul din Irak și, spre marea mea surpriză,
nu mai există amenințări teroriste. N-am fost, de altfel, martor
niciunor accidente sau decese, programate sau inventate,
și îmi place să cred că toți cei care-au mierlit-o
sunt iertați de Dumnezeu și au intrat în Împărăția Cerurilor.
Of, iar am uitat unde mi-am pus medicamentele alea...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autopsia îngerului
Plângi în colțul magaziei
și lacrimile-ți rămân în pânza păianjenilor
mirați de-așa muște amare.
O slujnică din secolul trecut
se piaptănă fericită în pragul unei case
cazate chiar ieri la cutremur.
Nu poți face nimic
pentru copilul smintit ascuns în boscheți
ce scoate scântei și funingine pe gură
ca un vapor cu zbaturi.
El e aidoma oului
cu aura pe dinlăuntru.
Dacă i-ai atinge măceșul din preajmă
ai cădea electrocutat.
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
o geană de ceață
umedă
ca lacrima ochiului
ce a vărsat sânge
mi-e toată tristețea
de-acum
îngeri giganți cu aripile adâncite în jale
îmi cutremurau
epicentrul luminii
iar visele abia ieșite
din chinul întunericului
nu mai creșteau
tot gândul meu
era o rană caldă
în care se ducea să moară
ultima speranță
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre cutremure? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cutremure, adresa este: