Poezii despre furie, pagina 4
Dacă
Dacă de mâine ai presăra
Furie în urma pașilor mei
N-aș asculta, n-aș mai vedea
Ecoul iubirii prin văi
Răsunând aievea.
Și n-ai mai știi nici ce-i apusul
Din ochii mei prin ochii tăi
Și-aș învăța ce e refuzul
De tu mă vrei.
poezie de Liliana N Vasilcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă de mâine ai presăra
Furie în urma pașilor mei
N-aș asculta, n-aș mai vedea
Ecoul iubirii prin văi
Răsunând aievea.
Și n-ai mai știi nici ce-i apusul
Din ochii mei prin ochii tăi
Și-aș învăța ce e refuzul
De tu mă vrei.
poezie de Liliana N. Vasilcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipoteză imorală
Pe un mal abrupt de lângă râu
toamna s-a oprit înfuriată,
vântul serii, desfăcut din frâu,
alerga sub bolta-ndoliată.
De pe vârful fagului trăznit,
dar rămas acolo în picioare,
a plecat învinsă spre zenit
vara, adâncită-n nepăsare.
Într-o parte, podul dărâmat,
rezemat de salcia pleoasă,
asculta, venite dinspre sat,
bârfele meșteșugite-acasă.
O, iubito, știi că auzeam
vorbe încărcate de ocară?
că acolo-n taină ne iubeam
stând pe-o ipoteză imorală!
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu îmi fortific somnul
Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri
și mă întind pe lavița de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe lavița de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul și el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foșnetul coroanei
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furie și cădere
Întotdeauna vinovat de inerție
timpul mă lasă în urmă păgubaș,
să mă recunosc în anotimpul iernii
măsurând nopțile lungi și geroase
cu sentimente calde de femeie
repusă în dreptul iubirii pătimașe.
Tu mă consolezi cu surâsul candid,
eu încerc să-ți ofer aripile inimii
care înmuguresc a primăvară
învelindu-te în bucurie intimă,
lubrică,
cu furia simțurilor nestăvilite
care-și presimt apropiata cădere
și pășesc spre ea fără oprire
ca mielul chemat de mamă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duna
privită observată de mii de ori escaladată
și iar eliberată de necunoscut
Furioasă furtună de nisip
- vânt din sud -
- vânt de fohn -
Fiecare pas
Fiecare nor
fiecare fir de nisip
urmărit urmăritor
se șterge pe avansul rapid
al magneto-cosmicului
Firele sale se învârtesc roșind la înțelegere
Cu valurile apropiatei Sahara
Trupul se-ndoaie ezită pornește iar sub pălmuirile
marilor mâini de nisip și-ncearcă în zadar
[...] Citește tot
poezie de Rome Deguergue
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coridei erotice
îi lipsește furia mugetelor salivate
de eschive
când taurul unicorn este scos
să are grebleze
nisipul șifonat de vițele
adoarme mistuit de făcările tracului
fără vlagă-i
deznodământul dorit de intimități
mascate cu prefăcută pudoare
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cotidian
in fiecare zi acelasi
ritual
ibricul de cafea tipa
indurerat
cafeaua neagra de furie
ma urmareste din ceasca
neincetat
pieptanul se plimba
printre visele mele
tapandu-le
radioul latra fara rost
in fiecare zi.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furia oarbă
dați-mi o bâtă să-i alung pe lupi
ucid căprioare gingașe făpturi
dau iama la stână la mieii scumpi
sunt în păduri cei mai aprigi furi.
dați-mi o pușcă să-i împușc pe zei
au condus țara până la marasm
fac orgii tot anul cu droguri și femei
nu știu ce este furie sau fantasm?
pielea lor nu face nici doi bani
n-avem nevoie de zei și de lupi
s-au împământenit demonici tirani
și lumea se zbate în mocirlă și gropi.
furia românilor se-ntinde peste ani
crește sărăcia printre episcopi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi din calea
torenților ce vin peste case
cu furia nebunilor care nu
și-au luat tratamentul
încerci să scapi cum poți
cu puhoiul vuind în jur
ajungi pe acoperișul clădirii
te ferești la timp din calea
mașinilor purtate de curenți
apa e verde gri cu spume
de furie și-a pierdut cumpătul
totul e apocaliptic
stai și aștepți arca lui noe
sau șalupele de salvare
gemetele apelor te înfricoșează
oamenii sunt muți de frică
moartea vine cu vuiet
cu vaiet te trage la fund
apoi plutești umflat de apă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre furie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre furie, adresa este: