Poezii despre furie, pagina 3
Secvență.Viața și Moartea într-o singură clipă
La câteva zile distanță
ninge cu furie
frigul se zvârcolește
sub anotimp
umbre și scâncet de bob
o lumânare ghemuiește liniștea
într-un colț
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeți
la capăt de anotimp
se odihnește tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
așteaptă apocalipsa
poate sunt singurul
ce așteaptă cu atâta emoție
ziua în care
toate anotimpurile
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amar
Oh, cât am fost de păcătos
în viața asta de prisos
Cât am iubit și cât am fost
în dragostea mea fără rost
Cu bani puțini și generos
Cu cel bogat și cârpănos
Dând bob de bob un plâns frumos
mici perle porcului sârmos
Acum te-apleacă, și de jos
culege-ți trupul os de os
și du-te'n codrul neguros
și fă-ți prieten un bot-gros
sau du-te'n vântul mânios
și plângi încet sau furios
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unei soții de navigator
Doamne, dă-mi putere-n suflet să văd cum se cuvine
Diferența-între meseria lui și iubirea-i pentru mine.
Dă-mi înțelepciunea trebuitoare pentru-a înțelege
Că-atunci când datoria-l chemă el trebuie să plece.
Dă-mi treburi de făcut să-mi umplu timpul cât e departe.
Și, când pleacă pe marea largă, furioasă,
Adu-mi-l, Doamne,-înapoi, sănătos acasă.
rugăciune de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Scherzo
De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față...
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Își aruncă cu mânie
Toate "cărțile în joc"
Și îi sfârâie-n călcâie
Al neobrăzării foc,
Căci vrea cel dintâi să fie
Și pufăie de furie
Să obțină întâiul loc!
Altă cale nu prea știe
Nici nu i-ar plăcea... deloc!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima obosita
Daca fiecare lacrima
ar avea curajul sa povesteasca
nebunia facerii
si pana la moarte...
... pana sa renasc,
dintr-un trup insipid si flasc...
Oh! Cate ar fi de povestit...
Aseaza-te, calatoare ostenita,
din causul palmelor adapa-ti furia,
da-i drumul animalului din tine...
... deasupra lacrimilor
a inmugurit curcubeul...
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Francesca
Te-ai ivit din întunericul nopții
Și-aveai flori în mâini;
Acum vei veni din vălmășagul oamenilor,
Dintr-un vârtej de discuții.
Eu, care te-am văzut în centrul lucrurilor esențiale,
Am fost furios când i-am auzit rostindu-ți numele
În locuri comune.
Aș fi dorit ca valuri reci să-mi spele mintea,
Iar lumea să se usuce ca o frunză moartă
Sau să fie luată de vânt ca un puf de păpădie,
Astfel ca eu să te pot întâlni din nou
Singură.
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a pururi
Nu sunt gelos
pentru ce ai fost înainte.
Vino cu un bărbat
ascuns la spate,
vino cu o sută de bărbați în plete,
vino cu o mie de bărbați între sâni și gambe,
vino ca un râu plin de înecați
care întâlnește marea înfuriată,
spuma cea veșnică, timpul.
Adu-i pe toți
acolo unde eu te-aștept:
de-a pururi vom fi singuri,
de-a pururi vom fi doar tu și eu,
singuri pe pământ
pentru a ne începe viața.
poezie celebră de Pablo Neruda din Versurile căpitanului (1952), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, portugheză, italiană și suedeză.
Tarife exagerate la mare
Înfuriată,-afurisită,
Corăbiile i-a-necat
Iar Darius zis-a supărat,
Să fie marea biciuită
Și astăzi ea e cătrănită,
Jupoaie nejustificat
De bani, de piele, ne-ncetat,
Vacanțele să compromită;
Tratându-i cu scumpiri "barbare",
Doresc turiștii răzbunare
Și totuși, aș dori să-i critic,
S-o biciuiască n-ar putea
Dar se răzbună "mioritic":
Își fac nevoile în ea!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
În stoluri, corbii se rotesc
Și fulgi ușori
Se cern din nori
Eu ziua-ntreagă mi-o-mpletesc
Din fire de fiori.
Se-nvăluiește-n alb pământul
Ca-ntr-o mantie
Larg-argintie,
Izbit din cracă-n cracă, vântul
Se zbate cu furie.
Cu mâini nervoase răscolește
În val zăpada,
Și trist, ograda
Sub sarcina de puf tânjește.
A-mbătrânit de tot livada!
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre furie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre furie, adresa este: