recunoştinţă

Colind alb

niciodată fulgii care coboară din abundenţă
nu-ţi vor cocoşa trupul
ba sunt aşa de miloşi că se leapădă
într-un plâns copilăresc şi dispar discret
în sufletul tău ca un soi de recunoştinţă
că nu te-ai supărat ci i-ai primit cum se cuvine
în odaia sufletului tău pregătită să-l primească pe nou-născutul domn
al iertărilor păcatelor până în veac

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

Dacă florile din lume,
Pentru mame ar înflori,
Ar fi asta prea puţin,
Sa le poată răsplăti...

Dacă stelele pe cer
Şi ar aprinde Luminiţa,
Numai pentru ele anume,
Asta ar fi prea puţin,
S -arătăm recunoştinţa...

Daca razele de soare,
As putea sa le răpesc
Şi să vin cu braţul plin,
Mamei, să le dăruiesc,
Şi -atunci ar fi prea puţin...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru planeta Pământ

Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)

S-a-mbolnăvit Pământul şi mă doare
Strigătul încărcat de suferinţă,
Când văd nepăsare ori neputinţă
La spectatori privind cum viaţa moare.

Pe Dumnezeu îl rog să dea sentinţă
Pentru toţi ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârşitul în defrişare,
Ca să-şi asume moartea-n consecinţă.

Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conştiinţă
Şi dă-le raţiune salvatoare!

În rugă îţi aduc recunoştinţă,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creştine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oaspete la plecare

Dragostea şi Viaţa,
Ce gazde minunate!
În această oră târzie,
Deschizând uşa-încetişor pentru plecare,
Sunt bucuros că le-am gustat dulceaţa,
C-am avut de-a lor ospeţie parte.

Cu faţa luminată de-încântare şi recunoştinţă,
mai întârzii, când soarele stă s-apună,
Cât să le strâng mâna şi să le spun, "Vă mulţumesc –
Mă bucur că v-am cunoscut. Noapte bună!"

poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări senine

mă trezesc în zori cu chef nebun de viaţă
cafeaua cu miere dă startul zilei
lumina se aşează cu zâmbet pe faţă
apoi se opreşte pe albul pur al filei

sute de gânduri se avântă spre cer
ca un stol de păsări ordonat şi cuminte
îmi trasează drumul prin azur şi eter
mă-ndrept spre steaua mea cu fervoare fierbinte

cu intensitate simt pulsaţiile vieţii
îi port recunoştinţă bunului Dumnezeu
îl slăvesc în versuri cu zorii dimineţii
care s-au oprit duios pe zâmbetul meu

chemările stelare alungă norii ceţii
se-nseninează chipul şi-aşa va fi mereu

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venise Noaptea primei Zile

Venise Noaptea primei Zile –
Recunoscătoare că n-o să mă mai frământe
Acel lucru atât de-ngrozitor – fusese deja-ndurat –
I-am cerut Sufletului să cânte –

Mi-a răspuns că strunele-i sunt rupte –
Arcuşul – Atomi în umbrele de ceaţă –
Ca să-l repar – am avut de muncă
Până a sosit următoarea Dimineaţă –

Şi-atunci – o Zi imensă
Cât toate zilele de Ieri, perechi,
Şi-a desfăşurat ororile în faţa mea –
Până când mi-a explodat în ochi –

Creierul meu – a început să râdă –
Eu bâiguiam – dând ca un măscărici din fleancă –
Deşi a fost acum mulţi Ani – acea Zi –
Creierul meu mai chicoteşte – încă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunile...

Ne definesc mai mult decât dietele.
Ne fac să înaintăm chiar şi atunci când suntem singuri.
Ne determină să fim recunoscători chiar şi când am pierdut totul.
Ne dau ocazia să nu muncim niciodată, dar să facem lucruri care contează.
Ne provoacă să ne cunoaştem mai bine.
Ne ajută să îi ajutăm pe alţii.
Ne ţin de foame.
Ne fac să nu dormim.
Ne obligă să ne iubim mai mult...

poezie de Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quo vadis

acum când toate sunt undeva în urmă
şi atât de îngustă crevasa
prin care strecurându-ne
o numim drum al vieţii
te întreb pe tine
care ai avut mereu răbdarea
să mă asculţi
te întreb a meritat?
şi chiar dacă în loc să îmi răspunzi
îţi vei pleca privirea
sau vei începe să lăcrimezi
cum adesea ţi se întâmplă
îţi voi fi recunoscătoare
pentru simplul fapt
că nu încerci să mă minţi

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă şi iartă

O viaţă de-nceputuri
Şi doar un scump sfârşit.
O viată de câştiguri,
Să ierţi, nu pierzi nimic!

Să guşti mereu din bune
De viaţa te îmbie,
Să le oferi la lume,
Mereu cu bucurie.

De faci mereu tot ce e drept,
Primeşti recunoştinţă
Faptele bune în buchet
Sunt drumul spre căinţă.

Să păşeşti cu dreptul
În viaţa orişicui,
Să-i asculţi oftatul,
Să nu-l spui nimănui.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Natalia Ignat (august 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul are voinţă

Când omul are voinţă face totul cu credinţă.

Pentru umila lui credinţă nu cere recunoştinţă.

E mulţumit şi bucuros că poate fi de folos

Fratelui în neputinţă, sau aflat în suferinţă.

Privirea spre cer îndreaptă rugându-l să-i dea putere

Şi cu minte înţeleaptă îndrăzneşte să mai spere.

Că speranţa în Dumnezeu, de multe ori l-a ajutat.

Isus este crezul său şi slavă i-a înălţat.

poezie de Dumitru Delcă (5 decembrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!