Poezii despre tornade, pagina 4
Natură suferindă
furtuna nebună dezmembrează copaci
acoperișuri de case le decopertează
timpul turbat lasă-n urmă săraci
privesc oftând cum cerul lăcrimează.
sunt tot mai dese uragane, tornade
climele suferă asaltate de noxe
neputința-i gravă când natura decade
o muzică metalică urlă în negre boxe.
dacă ar putea cuvântul să fie vindecare
dacă ar putea iubirea să facă o minune
pământul ar simți alean în fiecare
și n-ar mai fi -ncolțită de genune.
de-ar putea Dumnezeu să ne facă îngeri
nu s-ar mai sui la cer milioane de plângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
O pajură
O pajură duce în gheare epopeea neamului
Neatârnarea, atârnă crunt în ghearele ei,
În văzdul roiesc vorace păsări de pradă,
Jur împrejur bântuie haite de răpitori cruzi,
Pe planetă stăpânește atroce legea junglei,
De peste tot atacă jefuitori haini în găști,
Soarta țării zace despuiată printre aceștea,
Se târăște prin peisajul ostil, de-a-ndoaselea
Leul sucombă adesea în inflație galopantă,
Noi rătăcim abătuți și triști printre fiare vechi,
Căutăm cu disperare o soluție salvatoare,
Așa am ajuns pe marginea unui drum fictiv
Și tot acolo, noi facem debusolți autostopul
Pe drumul astă nu calcă picior de roată,
Dar totuși stăm acolo că nu avem de ales,
După un timp vine o blânda adiere pe sus
Pe urmă, vine o furtuna în rafale succesive
Tunete și fulgere zdruncină cumplit văzduhul
Apare o tornadă gigantica ce cupride planeta
Cutremure multiple zgudui violent pământul,
[...] Citește tot
poezie de David Boia (16 mai 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârtej de emoții
la un moment dat tăceam
în realități diferite
tu te aflai la apogeul dilemei de-a fi
a dilemei de-a da
eu desfrunzeam singurătatea de cuvinte
înfricoșat după tine
fără oprire
ideile noastre se înălțau
într-un vârtej de emoții diferite
două trăiri din sensuri opuse
contrazicându-se
amestecându-se
două argumente neclare
două viori prea înalte
o tornadă pe moarte
una pe cer
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decadență
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade
furtuni fac ravagii nu s-au prevăzut
curg nenorocirile din cer... cascade.
în puterea lui Hristos m-am încrezut
L-am cinstit cu versuri cu balade
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
splendori de primăvară pier în nevăzut
pe întreg pământul bântuie tornade
departe de biserici îngeri au decăzut
pretutindeni moartea se înfruptă din roade.
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Episod dramatic
nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deșertăciunea cu păcate tună.
grindina strivește splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.
când suferă natura plânge și Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânți de tornade
prin marea speranței trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.
ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe mirabile
sufletul meu romantic incurabil
îmbrățișeaza lumea și o cântă
freamătul iubirii în mod admirabil
viața în Paradis cu minuni mă încântă.
m rog la Dumnezeu să scoată din teroare
planeta noastră cu naturi divine
pacea în lume aș vrea să ia amploare
dragostea de oameni să circule în vine.
nu vreau să se mai nască furtuni și tornade
clima să fie blândă în patru anotimpuri
doine și romanțe pentru frumoase serenade
să se-nalțe la ceruri să bucure chipuri.
curcubeie pe boltă să formeze arcade
lumini armonioase să dăinuie în timpuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și stelele plâng câteodată
furtuna culcă la pământ suave gladiole
cântecul toamnei e acoperit de brumă
pe marea-nvolburată se scufundă iole
țărmuri de poveste sufocate-s de spumă
paradisul este des asaltat de tornadă
natura e fragilă ca pruncul nou născut
ce face Dumnezeu de nu poate să vadă
dezastrele din lume, ce e de făcut?
proxeneți și pedofili agresează copile
plâng părinții cu copii de boli decimați
haosul se extinde peste-abătute zile
în țara mea condusă de zei blestemați
pe tărâmuri ruinate se văd urme de șenile
stelele suspină cu ochi înlăcrimați
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chinurile lui Dumnezeu
setea de sânge a zeilor e crasă
purced războaie atacuri cu bombe
sunt tot mai avari de nimic nu le pasă
oamenii afectați se-ascund în catacombe.
țara mea e plină de zeități corupte
ciuma roșie scoate lumea în stradă
pentru un colt de pâine duc grele lupte
cu sărăcia ce domneste cu legi de fațadă.
Dumnezeu nu luptă plânge în genunchi
sărută moaște de sfinți morți în chinuri
i-a rămas speranța ce freamătă-n rărunchi
universul să reziste la tragice declinuri.
arborele vieții e zdruncinat în trunchi
de tornade dese ce-au dezmembrat seninuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Se destrăma făptura ei cioplită
Cu dalta nebuniei unui gând
Ce își făcea cărare-ntr-o ispită
Pe care o-ntâlnise de curând.
Ea îl vedea albastru, poate verde,
Și îi părea ales și de păstrat,
De prins grăbit, cu grijă de-a nu-l pierde
Cât încă nu-i un gând întârziat.
Atât era: ispită și-o cărare
Pe care el trecea în drumul lui
Spre zări de-apus, departe,-n lumea mare,
El, gând stingher și gând al nimănui.
Furtună-a fost, cu vânturi de-ntuneric,
Tornadă răsărită-n o clipită,
Purtând nisipul negru, luciferic,
Și destrămând făptura ei cioplită.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre tornade, adresa este: