Poezii despre uragane, pagina 5
Nimic nu aș schimba
De-ar fi să schimb ceva la tine,
n-ai mai fi tu,
și-atunci aleg să nu!
Nimic nu aș schimba!
Aleg
promisiuni timid îmbujorate-n soare
și alinarea îmbrățișării care doare,
din verdele prea-crud iubit!
Aleg
sărut hoinar în augustul matur
și uragan amețitor de tulbur,
de temeri, rani, ambiții, vise insolite.
Aleg
preaplinul patimilor domolite
și pacea din coada cometelor trăite,
in toamna amețită de emoții.
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură suferindă
furtuna nebună dezmembrează copaci
acoperișuri de case le decopertează
timpul turbat lasă-n urmă săraci
privesc oftând cum cerul lăcrimează.
sunt tot mai dese uragane, tornade
climele suferă asaltate de noxe
neputința-i gravă când natura decade
o muzică metalică urlă în negre boxe.
dacă ar putea cuvântul să fie vindecare
dacă ar putea iubirea să facă o minune
pământul ar simți alean în fiecare
și n-ar mai fi -ncolțită de genune.
de-ar putea Dumnezeu să ne facă îngeri
nu s-ar mai sui la cer milioane de plângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctoriței Oprea Gabriela, de la Spitalul Universitar de Urgență București, Clinica de Gastroenterologie (pamflet)
Deși e mică de statură,
În ea-i o uriașă ură;
Cu nasul e mereu pe sus,
Iar omenia a apus.
Te-aștepți, la ea, la omenie,
Dar parte ai de mojicie.
De s-ar muri de vanitate,
Ea ar muri în chinuri, frate.
Orice ai face, ne'ncetat
Ea te socoate vinovat,
De toate relele ce sunt
În Cer și-oriunde pe Pământ:
Desigur că a ta e vina
De uraganul zis Catrina,
Că e cutremur de pământ,
Că unii oameni n-au cuvânt,
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (5 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe corabia speranței
pe oceanul de vise mă îndrept spre far
vreau să ajung în portul cu surprize
pașaport nu-mi trebuie nici vize
mi-e de ajuns avântul de călifar.
am avut și eu corăbii scufundate
pline cu pescăruși de chihlimbar
am suferit stingheră în uragan barbar
dar am rămas fermă cu aripi înnodate.
descarc în portul mare sacii cu întrebări
voi primi răspunsul de la heruvimi
ei îmi sunt duhovnici înțelepți sublimi
ei m-au invitat adesea la cerești serbări.
am petrecut în viață și bune și rele
dar am avut mereu speranțe de la stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iu al meu se duse...
Iu al meu, se duse anul, sărbătorile s-au dus,
Stau în pat ca bolovanul, cu ideile în sus
Și piftia și ciolanul dacă-au fost acuma nu-s.
Vine-n mine uraganul și eu încă nu ți-am spus
Că halind ca pelicanul ici și colo s-au depus.
Hai cu mine, hai la hanul peste gard în sens opus!
Să ne dăm cu topoganul, eu dispusă, tu dispus
Eu elană, tu elanul să-l apui după apus.
Hai să-ți cânt privind tavanul că te iu mult mai presus
Decât viața, decât banul, decât ciocolata-n mus.
Iu al meu, se duse... anul. Bravo lui dacă s-a dus!
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne potrivim!
Ne potrivim în gândul ce-l trimit la tine
Și se întoarce mai puternic, de la tine.
Ne potrivim în cuvântul ce-l slobod spre tine
Și se întoarce plin de dragoste la mine.
Ne potrim în visul în care te aștept pe tine
Și în care fericire aduci pentru mine.
Ne potrivim în dorința plină de iubire ce o trimit telepatic la tine
Și se întoarce amplificată precum un uragan la mine.
Ne potrivim în inima ce o am de la tine
Și bate în același ritm în inima pe care o ai de la mine.
Ne potrivim in sufletul tău,
Perechea sufletului meu.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uraganul
Spre-asfințit, la orizont, o linie-argintie,
Parcă din cea mai neagră beznă apărută,
Scânteind ca sabia lui Azrael,
Semnalizând o răfuială, o dispută:
Tot mai amenințătoare întunecimea s-a-încruntat,
Apoi s-a albit linia, înfricoșătoare ca un șarpe.
Toți cei care-o priveau știau bine prevestirea-aceea
Simțeau că uraganul este foarte, foarte-aproape!
Până la bompres talazurile s-au înălțat,
Cei mai bravi au devenit smeriți ca preoții;
Tunetele se-apropiau învolburând oceanul
Cu rânjete mai fioroase c-ale morții:
Velele și straiurile fâlfâiau rupte-n două,
Catargele și vergile gemeau fenomenal,
Cerul, negru ca smoala, se-apropia de ape
Se-avânta până la cer catargul principal.
[...] Citește tot
poezie de Charles Swain, 1801-1874, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vela
Sclipește-n zare-o velă albă, se-înclină și revine,
Acolo unde cerul și marea-albastră-s una:
Ce caută-n aceste ținuturi pentru ea străine?
Ce-a lăsat în urmă,-acasă, înfruntând furtuna?
Strașnic, vântul stârnește-înalte valuri,
Catargul geme și-oftează-n genuni de ape...
Dar ea nu caută-ale fericirii voaluri
Și nu de fericire vrea să scape.
Dedesupt, limpede, aleargă curentul submarin,
Deasupra, soarele razele aurii își toarce;
Rebelă, parcă-ar căuta-n furtună un altfel de destin,
Ca și cum doar în uragan ar găsi liniște și pace.
poezie de Mihail Lermontov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai tu poți vedea
atât de multe
poți vedea
într-o picătură de sânge
o flacără de iubire se stinge
precum destinul în flutur
atât de multe
poți vedea
într-un bob de rouă
lama unui fir de iarbă
tocmai îi desface inima-n două
atât de multe
poți vedea
într-o gură de aer
uraganul din clopot a spart
timpanul vrăjit unui vaier
atât de multe
poți vedea
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se potolește
Bate vântul cu putere ca nebunul
Cade o scândură uscata de la gard
Frunze zboară pe tot drumul
Rupe creanga falniicului brad
Bate vântul aspru intr-o dungă
Fluieră usucă frunza nucului bătrân
Ma înclin si fac acum o rugă
Doamne vântu-i peste tot stăpân
Dar o rază a Luni albă se zărește
Printre norul tulburat de uragan
Ea îi face ochi dulci el se potoleste
Meteo anunță noul lor program
Vântul bate in retragere se opteste
Cerul tulburat norii grei ii alungă
Luna pe vânt îl atrage si-l iubește
Vântul se opreste cerului îi este slugă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre uragane? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre uragane, adresa este: