frunze

Cu paşii tăi ziua ne semnează

stropi de priviri
ni
se servesc pe
fiecare aşezându-ne
în
culorile toamnei

şi
ni se înverzesc
şi gândurile
şi imaginile desprinse
din frunzele colorate cu
privirile tale
luate de undeva
dintr-o
livadă cu pomi
şi frunze învredinicite
în
atâtea culori
galbene arămii şi-n

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din culorile toamnei (29 octombrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul toamnei

Mi-a fost dor de această clipă,
De parfumul toamnei timpurii,
De frunza care încet pe caldarăm pică,
De ochii tăi veseli şi zglobii.

Mi-a fost dor să văd struguri copţi în vie,
Să văd crizantemele cum înfloresc.
Să admir frumoasa mea glie
Şi să respir parfumul anotimpului pe care îl iubesc.

poezie de Vladimir Potlog (11 septembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul sonor

Tu eşti cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Şi eu sunt acest copac-femeie care te priveşte
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui îşi tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Şi eu simt forţa care îi aspiră cuanta de lumină.
Aş vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care işi crapă scoarţa
Din când în când
Şi mai ales acum,
Ca la un sfârşit de timp.
Vântul este îmbrăţişarea ta
Lângă acest câmp de maci care îşi tremură hipnotic
Umbra roşie melodioasă
Şi lângă acest lan de grâu copt,
Care îşi tremură sonor galbenul.

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând

Sunt un om
care merge numărând
frunzele ce cad
în faţa timpului,
iar luna
luceşte în seara asta
cu o privire rece
bizară.
Ca şi tine
stau cu gândurile mele
sub lumina palidă
a unei lămpi
până ce în minte
va încolţi ceva.
Lungă aşteptare.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decenţă

Ai ascultat tăcerea cu care frunza pică?
Podoabă nelipsită a verdelui din pom...
Căderea ei e moarte, căci nu se mai ridică,
De multe ori căderea e-aceeaşi şi la om.

Căderea ei lipsită de orice tevatură...
Ar trebui în suflet să simţi o despărţire
Ea, în oceanul vieţii a pus o picătură,
Din care viaţa ta să poată să respire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze

Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc.

În palmele întinse le prind necontenit
Aşa cum cad, cu pete de soare veştejit.

Cad foşnitoare frunze sau clipele se cern,
Odată la picioare speram să ţi le-aştern...

Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.

poezie clasică de Eusebiu Camilar din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noemul IX (poem noetic)

File de şoapte

feţe de frunze
ne sunt palmele inimii no. astre splen. doare
ca aripi de columne înfăşurate în nori
profund răsădite în rădăcini de tămâie
sălăşluiesc adâncul din sfere de ploi...

poezie de David Sofianis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară fără cuc

fulger - ghem de frică, cioburi
luminează neguri ape
şarpele pândea aproape
licitaţiile de joburi;

primăvară fără cuc
frunză veştedă-n livadă
pasărea ce stă să cadă
din poveştile lui Muck -

clipă tăinuind averi
păşunea mea pe care iezii
se scaldă-n laptele amiezii
cu aevăruri în doi peri

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcie

Nesfârşite – frunze înverzind primăvara;
Fără număr – ramuri tremurând în zori.
Indiferent dacă este sau nu îndrăgostită,
Nu există oră în care ea să nu danseze.
Fulgii de puf ascund în zbor fluturi albi,
Cântece tărăganate desconspiră grauri galbeni.
Frumuseţea care impresionează un regat trebuie să-i atingă fiecare fibră:
Cine vine doar pentru a privi sprâncenele salciei?

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzică pentru pace

Treptele creşterii
urce-le meşterii,

schela poemelor,
vuietul vremilor,

dragostea — nimbul,
vestind anotimpul

cu frunzele martore
la umbră de arbore...
Dar dacă duşmanul
va scoate arcanul

rotund să măsoare
gîtlej de popoare,

atunci, da. atunci,
pentru noi, pentru prunci.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian din volumul Sufletul nostru (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!