Poezii despre București și viață, pagina 2
Tată alcoolic
Pe strada sihastrică, un bătrân bolnav
își plimbă trupul, în noapte,
fără vlagă, vinovat.
Tușește sec, blamând tutunul tinereții și barurile Bucureștiului.
Copiii i-au plecat în lume,
Au fugit de-al lui violent nume.
Cu ce folos, mai plângi acum bătrâne?
Când ți-ai băgat în pământ consoarta, împreună cu acele
ieftine amante.
Ți-ai amărât pruncii, în anii de alcool.
Ți-ai înjosit nevasta, în anii de alcool.
O viață vicioasă, afară și acasă.
Acum, la final, pe meleagurile bătrâneții,
Regretele îți ies în cale iar.
Crezi tu bătrâne, că moartea te va scăpa?
Fiindcă, viața nu te-a iertat...
Mă uit la el și mă necăjesc,
Iar m-au apucat convulsiile sociale...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un București pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraș cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpați, nici pe Danub,
O Dâmboviță verde crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani și lănci,
Scandaluri, înțelepții mor
Departe, la Vârful cu Dor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Paști, la Histria
La Paști, lângă cetate, vin cohorte
De migratori din burgul București
Și-abia de reușește să-i suporte
Pământul cu relicvele grecești.
Și peștii din canal se-ascund în trestii
Când văd pescari bucureșteni, pe baltă,
Cu undițe, harpoane și-alte chestii
Ce fac, pe malul apei câte-o haltă.
Și n-am să neg, desigur, apriori,
Că pleacă, pe-nserat, cu traista goală
Da'-s necăjit că sperie cocorii
Băgându-i cu manelele în boală.
Afumă cu grătarele cetatea,
De se revoltă zidurile reci,
Trezind la viață, chiar eternitatea,
Și spirite războinice de greci.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindați
Colindați munții cei pietroși și falnici
Din Făgăraș, jos pân-la București
Și amintiți oamenilor politici
Căci doar prin Isus poți să reușești.
Colindați apele ce curg învolburate
Unite-n Dunăre și slobozite-n Mare
Și amintiți celor deștepți, cu carte
Căci fără Isus știința-i în eroare.
Colindați holdele-nfrățite-n Soare,
Ce cresc hrănind o țară 'liberată
Și amintiți poporului cu stare
Căci fără Isus viața e ratată.
Colindați catedrale și capele,
Altare vii 'nălțate la zenit
Și amintiți Crăciunul, țării mele
Căci doar Isus e Cel sărbătorit.
poezie de Nelu Roșu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
râzi ca o umbră care curge încet
vâscoasă umbră a tinereții
maturitatea aruncă lemne de viață în foc
bătrânețea nu așteaptă pe nimeni
pare a fi o întâmplare din paragraful curajului de a fi om
ea stă cu ochii în gol pe marginea unui drum nesigur
și spune povești
repară banca iar și iar
(probabil că e banca așteptărilor. nu știu)
cu un cuvânt ca un liant al vegetației de verbe
neatinse de nuanțele de gri ale Bucureștiului
răsare soarele, apune iar tu râzi ca o umbră
care curge încet
spre niciunde
în așteptarea absurdă a căldurii ființelor bipede
dintr-o poveste cu oameni verticali
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua Noastră!
Cea mai titrată și cunoscută echipă românească,
Este Steaua București campioana noastră.
Clubul, culorile, stema și spiritul naționalist;
Ea este echipa de suflet a oricărui stelist.
În competițiile interne avem cele mai multe titluri și cupe,
Iar în cele internaționale cele mai multe calificări în grupe.
Suntem echipa care în europa a făcut furori,
În data de 7 mai 1986 am ridicat trofeul de campioni.
Un sânge roș-albastru ne curge prin vene,
O bucurie imensă ni se transmite prin gene.
Un zâmbet ce exprimă fericirea noastră,
O singură inimă pentru suflarea roș-albastră.
O echipă frumoasă care va dăinui în veci,
Un sentiment pe care nu ai cum să-l ștergi.
O viață alături de Steaua, echipa noastră!
Un spirit stelist ce mereu va avea casă.
poezie de Ovidiu Kerekes (7 mai 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către guvernul României
Ce sorcovă și târguri ai în steag
Și ce poșircă îți băltește-n sânge,
Guvern al inaniției, beteag,
De nu auzi Ardealul care plânge?
Tu nu-nțelegi coșmarul vieții lor
Că sunt abuzuri cu nemiluita
Și că n-au cui să-i ceară ajutor
Românii din Covasna și Harghita?
De propria ta țară te ferești
Și imposibil s-o conduci îți este,
Că ai ajuns să fii, la București,
Guvernul unei alte Budapeste.
La noi acasă, alții sunt stăpâni,
Bați temenele la Înalta Poartă,
... Persecutați, doar fiindcă sunt români,
Românii din Ardeal nu te mai iartă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1997)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiții de Buna Bestire
Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Și-mpodobește natură
Cu petale-n mii de culori.
La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creștină,
Cântă cucul prima oară,
Anunțând veste divină.
O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Și mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.
În această sărbătoare,
Sacru și mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare unui vechi amic
Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
Măi, ce frumos și ce chipeș băiat!;
Le-am auzit și-apoi, find însurat,
Când ne plimbam la braț în parcuri seara,
Prin București, de-acolo-i Mărioara,
Aceeași frază pân m-au deocheat,
Însă de când, și eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
Măi, ce frumos și ce chipeș băiat;
Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viață încă este
Și Mărioara, prima mea poveste
.
Când mă gândesc, m-apucă și-un oftat
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre București și viață, adresa este: