Poezii despre Alexandria
7 poezii despre Alexandria, oraș întemeiat în jurul anului 332 î.Hr. de Alexandru cel Mare, renumit pentru cea mai mare bibliotecă a Antichității și pentru farul care era una dintre cele 7 minuni ale lumii.

Aristotel
Fire și noduri câte, pân'la el,
Din caierul gândirii eleate,
Le-au tors atâtea minți străluminate,
Ghem le făcu, din nou, Aristotel.
Lui Alexandru-i dă să zvârle ghemul
Prin Asia, departe, pân'la Gange,
Dar Grecia învinsă e de goange,
Inoculând sub silogism blestemul.
O clipă l-a-ncercat atunci deruta,
A plâns ce-a plâns răpus, pe Organon,
Ci ca Socrate nu sorbi cucuta:
Mai ai de scris, bătrâne histrion!
De-atunci ne tot trimite cărți pe rata:
Alexandria, Sparta, Babilon.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Waterloo
În fiecare dimineață
Mă întorc dintr-o cruciadă
Mai oboist decât soldatul
De la Maraton.
În fiecare dimineață
Mă întorc dintr-un război
De o sută de cărți,
Cu privirile hăituite
De Biblioteca din Alexandria.
Am purtat lupte grele
În Galaxia Guttemberg
Unde fiecare sărutare a ta
Este o rană adâncă pe trupul zăpezii...
N-am învins niciodată!
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârșitul lui Antoniu
Dar când a auzit femeile jelind,
deplângându-i soarta nefericită
doamna cu gestica ei orientală
însoțită de sclavele care vorbeau o greacă stricată
mândria din sufletul lui s-a revoltat,
sângele roman s-a înfiorat de dezgust
și tot ce venerase orbește până atunci
viața lui tumultoasă din Alexandria
i se părea acum ceva anost și îndepărtat.
Iar el le-a cerut "să înceteze văicăreala,
acel fel comportament este nepotrivit.
Ele ar trebui să-i înalțe cântece de laudă
pentru ca fusese un mare conducător,
un om bogat și curajos.
Iar dacă acum a căzut, n-a căzut rușinos,
ci ca un roman învins de un alt roman."
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia lumii
Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în
formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părți ale țării,
cea înaltă și cea joasă. O linie în centru îl împărțea în două. Figura obținută din această
reprezentare era cheia vieții, cheia întregii existențe. În termeni
generali nordul era bogat și sudul mult mai sărac. Marile capitale
precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau
în deltă aproape de mare.
Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip.
Cu o imensă cheie a vieții făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două
temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale,
obeliscuri, statui de zei și marele bulevard incomplet cu trei kilometri de
sfincși ce unea în vechime această ultimă construcție cu cea de la Karnak.
La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i
salutau pe turiști, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la
portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetița cea mai mică, cu un
chip frumos ca fața lumii când se trezește, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt
mi-am adus amintirea acestor obraji iluminați, am mers să caut
zborul incredibil al ciucurilor roșii ce înfloresc în salcâmi, și am găsit
fructul seminței pe care am plantat-o ca un sărut, și am făcut-o să crească, precum o
cheie a vieții, în
[...] Citește tot
poezie de Rosa Lentini, traducere de Eugen Dorcescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

You and Die
am înghițit fără să-mi dau seama
toată istoria lumii
uneori, când deschid gura, scot aburi din tunurile lui Napoleon
prin ochi îmi ies imperceptibile lacrimi din lacrimile Hypatheei din Alexandria
elina pe care creștinii au jupuit-o cu țigle în locul numit Cinaron,
fumez din halucinațiile lui Constantin,
când urc pe vreun munte, din nas îmi curge un firicel din sângele hipiotului genial pe care l-ați răstignit,
am inhalat genocide care acum îmi ocupă o bună parte a plămânului stâng,
încearcă să-l perforeze
și asta chiar acum
în prima zi caldă și verde
de mai
inima mea s-a pus pe lătrat,
dă din coadă, scâncește...
îmi spune: viața aceasta este un limax,
dăm pinteni unui limax muribund...
să desenăm deci,
să desenăm fiecărui munte care ne iese în cale
[...] Citește tot
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Din dragostea condorului față de condorița lui
uneori mi se făcea rău din senin
ieri a fost ziua somnului cosmic
până și soarele a intrat în adormire
lumina se-mbrăcase în doliu
starea demonică a pământului era răsfrângerea
răspunsurilor mareșalilor cu gură și dinți nato
la întrebările condoriței rice
tu mă-ntrebai într-o doară
dacă nu sunt flamingo
perechea ta de o vară
flamingo
îți răspundeam evanghelic
nu
nu
pasărea flamingo
dădea un alt răspuns frumuseții
îmbrăcând lumina cu inima șerpașului
crescătorului de lame din anzi
creierul omului cumsecade s-a demonstrat științific
de ziua somnului pământului nu poate să adoarmă
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul
astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au așezat în juru-mi și am început să le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde și o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
și le-am măsurat cosițele
până când ele și toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărșăluiau prin viața-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om și un poem nu este egal cu un om și cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
și se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ți s-a oprit în gene și nu mai poate înainta decât exact așa cum spune un mare campion escaladând un mușuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile își fac provizii pentru suflet
te odihnești puțin
îți tragi sufletul la perfectul simplu
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Alexandria, adresa este:
