Dumnezeu şi cunoaştere

Tu, vecine Dumnezeu

Tu, vecine Dumnezeu, când uneori
în noaptea lungă eu de tulbur cu a mea bătaie
e că-ţi aud răsuflu-ţi rareori
şi ştiu: Eşti singur în odaie.
Când îţi doreşti ceva, nu-i nimeni pentru tine
să-ntindă un pahar să bei:
Ascult mereu. Dă-mi doar un singur semn.
Îţi sunt aproape.

Doar un perete-ngust, întâmplător, ce ne desparte
e între noi; căci s-ar putea să fie:
Chemarea gurii tale, alei mele, de departe -
şi el se prăbuşeşte făr' să ştie,
lipsit de zgomot, mut.

E construit din ale tale chipuri.

Tablourile tale îţi stau ca nume-n seamă.
Şi când luminile odată mă cunosc
eu, în adâncul meu, te recunosc,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, prietene

Dacă tu vrei să cunoşti
ce sânge-ţi curge prin venă,
Nu te lua după proşti!
Uită-te atent la genă!

Vei găsi acolo regnul
şi lumea din care vii.
Îţi vei întâlni destinul
şi vei şti ce poţi să fii.

Doar aşa tu vei cunoaşte
de unde vii şi unde mergi.
Te vei închina la moaşte,
calea dreaptă să alegi.

Eu aşa te sfătuiesc:
caută şi vei afla
Că-n Universul Ceresc,
există şi viaţa ta.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (9 februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia jugul lui Cristos

Ia jugul lui Cristos pe umăr
şi trage lângă El arând,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
şi umbli numai sângerând...
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
în sărăcie şi-n belşug,
că mulţi au stat cu El la mese,
dar prea puţini au tras la jug!

Ia-I sarcina şi-o du alături
şi simte-o apăsând din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ţi crucea ta - şi-I mergi pe urme
tăcând şi mulţumind ca El,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strămoş

mă uit la tine... mi se pare
că te cunosc de undeva
nu eşti bunicul care-odată
din vârf de munte cobora?

aveai opinci... desaga-n spate
si cioareci albi dintr-o aba
pe cap purtai căciula dacă
si-un zâmbet ochii-ti lumina

eşti tu... cel desenat in carte?
esti pe Columna lui Traian?
esti tatăl Anei lui Rebreanu
ce dus pe gânduri rămânea?

esti Ion... sau Gheorghe... nu contează
tu esti legat de-acest pământ
priveşte Dumnezeu şi tace
tu pentru mine... eşti un sfânt!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul...

Nimeni Viitorul nu-l cunoaşte
Şi, totuşi, Omul vise frumoase-si face...

Dacă Lui Dumnezeu vreun vis ii place
Zâmbind, din vis, poate, Viitor va face!

Vise frumoase in poezii aş vrea sa pun
Cu multă Iubire as vrea sa le scriu
Despre Fericire, Linişte şi Pace...

Dacă Lui Dumnezeu, ce
mi-as dori sa scriu
II va place...
Din visele mele, poate
Viitor plin de Fericire EL va face!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şezătoare

povesteşte-mi despre tine
aşa cum povesteşti (despre)
o zi de sâmbătă în care
ai uitat să-ţi fii aşternut şi
rătăceşti între cunoaştere şi vis
cum ai rătăci în sprânceana unei nopţi nedormite

o să alung tot viciul
de a crede în altceva decât
în umplerea gândului
ca mai apoi
să se poată înfăptui
tot ce suntem

povesteşte-mi şi am să ascult
cum ninge Dumnezeu în mine

poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie şi deşertăciune

Anotimpul şi-a ridicat ochii peste munţii lunii,
o stea îndepărtată se învârte în jurul unui soare gigant.
Eu privesc noaptea pe rotunjimi cardinale cerul,
cunosc foarte puţin faţă de cât nu cunosc
şi nu pot găsi răspunsuri la tot ce se petrece-n cosmos.

Mintea mea nu poate cuprinde întregul univers,
în finitul ei este atât de neîncăpătoare,
încât doar cu gânduri nebănuite umple memoria
şi sufletul îmbrăţişează pe Dumnezeu
prin cuvântul primit şi înălţat deasupra de înţelegere
într-un simbol al efortului cunoaşterii de sine
până la apropierea de creaţia divină infinită.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai blestemat, iubito

M-ai blestemat s-ajung în iad
când soarta ne va despărţi.
Nu-ţi va păsa că-n flăcări ard,
la chinul meu nu vei gândi.

Îmi vei uita dulceaţa gurii,
vei uita că te-am iubit,
Vei renega cu preţul urii,
tot ce eu ţi-am oferit.

Rămasă pradă desfătării
şi fără discernământ,
Nu vei primi harul iertării
de la Dumnezeu Cel Sfânt.

În zadar îţi va fi ruga.
Ca un bumerang, blestemul,
te va-încredinţa lui Iuda
şi vei cunoaşte Infernul.

poezie de Dumitru Delcă (21 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sfârşitul lumii

Când va fi sfârşitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.

Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună şi alt soare.

Lumea din nou va renaşte
Cu alt Isus şi alt Paşte.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.

Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi şi noapte
Fără să gândim la moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeţi?

da, doamnă, aveţi dreptate
în podul palmei îmi duc zilele.
cu mâinile, cu genunchii rotunzi,
cu tălpile mele venetice,
adunata
şi somnul, dacă mă întrebaţi,
îl împart cu dumneavoastră.
şi peste toate astea, de mi-ar mai da un singur ochi, Dumnezeu...
vedeţi?
ce şfichiuială de vreme suntem
cunosc două cuvinte, vi le spun:
dor şi dor
restul urmează aşa -
când devin aievea, pe rând, şoim, căprioară, animal de câmpie
ori om
mă recunoaşteţi, nu?

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!