Poezii despre Olimp și Soare, pagina 2
În umbra speranței
secunde nisipoase se scurg în clepsidră
în colțul ochiului se zbate un talaz
revine Olimpul cu legendara hidră
îmi vinde iluzii îmi face în necaz.
în umbrele tristeții curg lacrimi zălude
sufletul se zbate între vaste dileme
strig de durere dar cerul nu m-aude
e și el ca tot omul copleșit de probleme.
povara bătrâneții singură o duc
boala mă încolăcește parcă-i șarpe
mă ascund în vers ca în cuib de cuc
așteptând primăvara cu cântul de harpe.
soarele învierii să răsară în piept
să-mi fie călăuză cu sfatul înțelept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o traiectorie salubră
nu e noapte fără vis nu e zi fără cântec
am strâns în palme stele pe linia vieții
înfirip fericirea, deznădejdea o spintec
în muzica zorilor la poarta dimineții.
charele din trup se transfigurează
într-un curcubeu ca un arc peste timp
au ars întunericul în baie de rază
absolutul conștiinței vine din Olimp.
nu am teamă de vre-o stare sumbră
soarele din piept și în bezne veghează
luminile dizolvă gândurile din umbră
vindecă și rana care sângerează.
mă avânt mereu pe-o traiectorie salubră
spre veșnicia sfinților ce mă formează.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
desculț, calc pe rouă, prin iarba virgină,
privesc cum demonii nopților pier,
mă sui pe spinări de lumină
cu îngerii până la cer.
dimineți de argint cu platini de raze
îmi străbat din străfunduri spre irisul beat,
aș vrea să mă leagăn așa in extaze
la rând cu haosul increat.
cu-nvăluiri de viscole sufletești pe cărări,
în albul de cristal al soarelui de mai,
rătăcit adesea prin depărtări,
s-ajung cât mai repede-n rai.
pe muzici divine, prin sfere de timp,
să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,
s-ajung la zeii cei mari din olimp,
să petrec cu ei în alai...
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1987)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stinge inima Greciei
Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...
Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălțătoare,
Să le aducă viața din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...
Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalțe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...
Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viață și al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie șters.
Doamne, omenirea învaț-o să se-ndemne!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale albe. Omagiu prieteniei
Mă simt ceresc, când mă atingi
Din ceruri norii mă adapă
Petale albe, un umăr mi-au atins
Din ai mei ochi, storcând o lacrimă
Si val mă simt pe-al vieții țărm
Iar tu mister, desprins dintr-o fărâmă de visare
Ce sufletul mi-ai bandajat,
Când dragostea, mi-era, defectă și fără picioare!
Mi-ai scuturat praful ce îmi încătușase mintea
Și mi-ai deschis o poartă către Soare,
Ce îmi arată drumul căutat!
M-ai luat la pieptul tău
Zicându-mi să mă-ncred în tine
Căci ieri, chiar tu erai ca mine!
Acum mă simt ca Zeus, un rege în Olimp
Iar tu un înger pe pământ
Și nu ești doar femeie, pentru mine...
Ești totul... veșnicia toată!
Toate zeițele le-am adunat în tine!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, într-un colț de țară
Undeva, într-un colț de țară
am avut cândva o mamă.
Era sfânta mea icoană
și cea mai de preț comoară.
Când venea de la oraș
Doamne, cât mă bucuram.
În mintea mea de copilaș,
o zână o vedeam.
Când în brațe mă lua
și mă săruta zâmbind,
De bucurie lăcrima,
eu mă visam în Olimp.
De-aș primi din cer o palmă
n-aș uita de tine, mamă.
Nu l-aș uita nici pe tata
și nici unde-mi este vatra.
Când tata-mi dădea o palmă,
mă apărai scumpă mamă.
Când către tine greșeam,
singur palme îmi dădeam.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază
Această-amiază razele soarelui sclipesc indecise
Printre norii grăbiți, c-un fel de stinghereală posacă.
Contururi diforme atinse de stranii descântece, ca-n joacă,
Asemeni unor vagi fantasme, colindă prin vise,
Umbre tremurătoare-n oglinzile apelor prelinse.
Agitându-se-încolo și încoace copacii, protestând parcă,
Dansează după melodia aceea bizară și buimacă
A vântului de nord jelindu-și cu toate fluierele odraslele ucise.
Profetul frunze moarte se rotesc confuze-n jur,
Fugind ca de-o necunoscută pestilență.
Un vultur sus, în înaltul cerului, singur,
Planează-n vânt c-o calmă indolență,
Ca un zeu care din înălțimea Olimpului de velur
Privește lumea noastră ștearsă cu indiferență.
poezie de Eugene O'Neill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfa-ntregului popor
Mi-am pus sufletul în palme
Și l-am presărat cu sare
Pentru vremurile calme
Unde dorm moții la soare.
Pe-un vechi petic de hârtie
I-am brodat cu inima
Și i-am pus în poezie
Ca stemă în țara mea.
Un stejar întrece timpul
Scrijelat în nord și sud,
În Carpați crește Olimpul
Unui mare început.
Nimeni nu va fi pe lume
Moț mai moț decât toți moții,
Sângele îmi face spume
Când sfinții botează hoții.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
- Acoperă-mi ochii, să simt mângâierea
Nisipului umed, sub tălpi și s-ascult,
Refrenul de unde, al mării tumult
Și-n pașii noptatici s-aștept adierea...
Și ia-mă de mână și du-mă departe,
Sub norii minunii, în bucla de timp.
Vom sta doar o clipă, zâmbind pe Olimp!
Intra-vom în pagini deschise de carte...
Zâmbești și-mi ajunge! Privirea-ți ne poartă,
Prin spații astrale și drumu-i parcurs,
De parcă milenii întregi s-ar fi scurs.
Ne leagă iubirea și-ncrederea-n soartă...
- Privește Pământul! E-o boabă de rouă!
- Arid, universul, îmi pare de foc.
Acasă-i mai bine, că-n oricare loc!
Ne-ntoarcă privirea-ți cu zâmbet, când plouă!
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom iubi
Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.
Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.
Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.
Îmbrătișați o să pășim și n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți vă până veți ajunge stele!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Olimp și Soare, adresa este: