Olimp şi religie

Eros 2

E-atâta dor în pomii înfloriţi
Când se revarsă ploaia din petale,
Că se trezesc toţi demonii-adormiţi
Să se răsfeţe-n mierea vorbei tale!
Eşti o minune cu ochii mari şi verzi,
Cu trupul crud de brazdă răscolită,
Azur m-aş face, doar ca tu să crezi
Că ţi-am fost scris şi că mi-ai fost ursită!
Că te iubesc cu murmur de izvoare
Când ora trage zorii peste timp,
Şi visul umple lumea de culoare
Din margini de Infern până-n Olimp...
Când mi se zbate-n sânge glasul tău
Doar în iubire vreau să mă prefac,
Şi jur solemn, pe-o lacrimă de zeu
Că te cuprind cu sufletul... şi tac!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merg pe stradă

Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipeşte peste oraş.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaş.

Merg pe stradă cu Dumnezeu la braţ
Răsfoim amintiri, numărăm paşi,
Patruzeci şi doi am numărat
Şi încă la atâţia vom fi părtaşi.

Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieţii găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viaţă născută-n olimp.

Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frică

ţie nu?
de căutare
de răspuns
de întrebare chiar
îmi e teamă să fiu fericit
să strig iubirea în piaţă
ori să dansez precum zeii
cu tălpile pe Olimp şi creştetul în cer
îmi e aşa frică încât nu mai pot face nimic
stau şi privesc cum trece clipa
tremur
nici nu mai văd nimic
.....................................
oricum mai bine orb căutând lumina
decât viu netrăind
.....................................
împărţit între două temeri
nepregătit să-mi accept inima
o supun creierului
dau vina pe lume

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

desculţ, calc pe rouă, prin iarba virgină,
privesc cum demonii nopţilor pier,
mă sui pe spinări de lumină
cu îngerii până la cer.

dimineţi de argint cu platini de raze
îmi străbat din străfunduri spre irisul beat,
aş vrea să mă leagăn aşa in extaze
la rând cu haosul increat.

cu-nvăluiri de viscole sufleteşti pe cărări,
în albul de cristal al soarelui de mai,
rătăcit adesea prin depărtări,
s-ajung cât mai repede-n rai.

pe muzici divine, prin sfere de timp,
să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,
s-ajung la zeii cei mari din olimp,
să petrec cu ei în alai...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1987)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU MUZA VREAU SĂ-MI VĂD...

Eu muza vreau să-mi văd o dată-n zori!
Putea-va, oare, Ceru-a nu dori,
Să-i las deschisă poarta mea de flori
Prin care trece versul zi de zi?

În faţa muzei mele vreau să-nchin
Paharu-n care-am pus iubiri de vis
Cu mierea lor dar şi cu mult venin
În care Iad a fost şi Paradis,

Eu muza vreau să-mi văd cu gând păgân
Şi s-o iubesc aşa cum n-am iubit,
S-o-nvăţ a şti că-i sunt pe veci stăpân
Prin versu-n care-i sunt mereu robit;

Cum muza mea himeră-n veci va fi
Şi versul meu va fi topit de timp,
Visând că, totuşi, o să fie-o zi
Când voi vedea şi muza mea-n Olimp!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă neclintită

Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieţii mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Sinfonie colorată în păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj şi ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe nepreţuite, zadarnic şi-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieţii
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvăşit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din figure,
Cu o viaţă nepătată, dar şi fără de sfârşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă neclintită

Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieţii mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Simfonie colorată de păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj şi ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe nepreţuite, zadarnic şi-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieţii
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvăşit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,
Cu o viaţă nepătată, dar şi fără de sfârşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năsada pământului

Pun sufletul ca năsadă pământului,
Sunt ţăranul ce înnoieşte timpul,
Îl semăn pe aripile vântului
Să aibă pâine şi în prezent Olimpul.

Vitejii armatelor ascunse-n obada
Carului Mare răsturnat peste noi
Ne-ameninţă cu pâine cât roata
Singurătăţii petrecute în doi.

Vreau să avem trăirea frumoasă
Sub blânde vorbe şoptite prin rouă,
Dansul în doi e-o mare spumoasă,
Tu mă năsădeşti în valuri când plouă.

Pun sufletul la tine în poale,
Cresc vânjoşi copiii de-o clipă,
Vuietul vântului cu jarul sub foale
Caută rezerva de-nnoită aripă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

O, inima! Mărturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
şi-n înţelesuri mari,
zvâcnirea i-o destram.

O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
şi-şi ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.

O, inima: când para ea şi-o năbuşeşte
c-un giulgiu de linişte,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dihorii atei

Le-au secătuit, vai, fântânile firii
Şi şi-au pierdut frânele timpului,
Nu-i mai salvează nici zeii Olimpului
Şi, pe-nserate, mor toţi trandafirii...

Nicio piedică în calea rostogolirii –
Aşa îşi macină, sonor, substanţa vieţii,
Iar fărădelegile lor – esenţă a ceţii –
Le-azvârle azurul în zborul muririi.

Lipsa lor de umanitate-i eternă,
Au rămas singuri, fără Dumnezeu,
Şi-au pierdut lăuntrul - rămaşi fără Eu,
Li-i lumea străină şi pururea ternă.

Studiind geografia gândului lor,
Fulgerat vei rămâne, sfărmat în frânturi,
Fiece verb spus de ei, printre fluierături,
Se va stinge centrifugal într-un nor!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!