Poezii despre Prometeu și iubire, pagina 2
Fashion
zori-s înveșmântați cu salopetă roz
pictează pe tapet o zi însorită
vântul vesel scutură praful de rogoz
timpul își etalează mintea iscusită.
pleoapele naturii sunt fardate cu verde
inima-i surâde sub rochia cu fluturi
monotonia zilei în modă se pierde
cerul rezonează cu albe alăuturi.
culori curcubeice am îmbrăcat și eu
zâna primăverii mă ține de mână
albine și flori poartă în decolteu
fiorii fericirii țin câte-o săptămână.
focul dragostei mi-e dat de Prometeu
adânc în mine vreau să rămână.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanțe mitologice
pe firul Ariadnei caut drumul Agorei
piața cu vise cu hrană pentru suflet
de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei
n-aș mai întâlni obstacole prin umblet.
mă bântuie în noapte fantome din Olimp
zei flamânzi de trupul meu dulceag
versuri în lumină scriu în lucid timp
semințe de gânduri răspîndesc pe meleag.
îi fac o reverență mărețului Apollo
eternitatea lui este solemnă
pe scară de raze urc până acolo
de iubirea solară vreau să fiu demnă.
ard ca focul sacru de la Prometeu
flăcări de dorințe port sub decolteu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În leagănul luminii
înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrănește
vaste clarități curg de la Dumnezeu
absoluta creație în mine doinește.
în goluri de viață gândurile cresc
fericirea ca tristețea sunt lecții de viață
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceață.
avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorințe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.
cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incert amor
Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgești din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
și străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-și uită rațiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficțiune...
și să mă-mbeți cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în iriși s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă pentru noi
Ai apărut în viața mea o clipă,
nu ți-a fost teamă și nici frică
să mă privești așa, în pripă
și să dorești să-ți fiu iubită.
A fost târziu, a fost devreme,
nici nu știm n-avem bareme,
nu facem calcule sau teoreme,
noi scriem slove în poeme....
De ne-a fost rău ne-a fost și bine
mă porți în gând, în amintire,
e lung drumul către tine,
din când în când mor din iubire,
Mii de flăcări mă încălzesc
de câte ori te întâlnesc
și dulci fiori mă răscolesc,
de câte ori eu te privesc...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de lumină vie
Dacă puterea de a ști mi-ar fi deplină
și cugetul asemeni unui snop,
aș cere vântului să mă disipe-n tină,
iar norilor să mă prefacă-n strop.
Și-atunci, când dincolo de vreme, eu
îmi țintuiesc cununa gândului pe frunte,
strivit de greul zalei, Stâncă-n Prometeu
renasc prin Moartea Morții umbra din grăunte.
Iar tu, uimindu-te de starea voinței de-a fi lut,
îmi sapi cu unghii roze sub miezul slăbiciunii,
cătând străpunsul moale nălucă din trecut
scăpată-n dor de soartă, sub bolta rațiunii.
Dar nu-i asprimea certei mai naltă decât cerul
nu-i strigătul ascuns mai tare ca iubirea,
lăsându-mă să-ntrec, din urmă, efemerul
speranța de-a fi tu, deodată cu noptirea.
poezie de Traian-Dinorel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea focului rece
[locul unde se formează tăcerea]
fără de limbă cum să-mi îmbrac spațiul perfect
lumina cuvântului
nu dă viață statuilor chiar vopsite-n magie
comoara piraților îngropată-n artere
nu se găsește instant
doar căutarea arde de jur împrejurul timpului
de împrumut
sub mareele sângelui
vestală în templele minți
am ratat atâtea geneze în carne
file albe
au înghițit deșertul din mine
cu focuri în buricele degetelor nu îndrăznesc să lipesc
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aniversarea voastră
Să fiți un veac alături! Dumnezeu
Să lumineze calea către mâine!
Căci, tată, tu ai fost un Prometeu,
Iar mamă, tu, dumnezeiască pâine...
Voi ați vegheat prin bunul har ceresc,
La cap, lumina faptelor să-mi ardă,
Mi-ați fost alături când mi-a fost mai greu
Și știu, mi-ați fost alături viața toată...
Aș lua din salba stelelor cerești
Lumina celor cincizeci de făclii,
Dar e puțin, căci, mamă, mă iubești
Și tată, tu pe viață mă susții...
Aș lua cincizeci de trandafiri, dar vai!
Ocean de trandafiri n-ar fi de-ajuns...
Mă rog doar, dragii mei părinți, din rai,
Vegheați-mi visul cel de nepătruns.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de Prometeu
Ce tăcere insalubră
Mucezește împrejur!
Ce schimonosită umbră
Deseneaz-al meu contur!
Dorul meu suflat în aur
Brusc s-a metamorfozat
Într-o mostră de balaur
Ce prea mult a ajunat
Și înghite peste poate
Gânduri bune de nimic...
Dac-o fi să mi se-arate
Îl lovesc în ombilic.
Ce tristețe incoloră
Pe pomeți s-a așezat!
Ca smochina sicomoră
M-a ultra-estetizat
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forța ploii
În mine ploaia în ropote cade
Spălând ale sufletului arcade
Și tună în inima-mi speriată,
Țin tunetul priponit de-o bucată.
În oglindă văd o alta, sunt nouă
O flacără stinsă sunt acum și plouă.
Cred în mine însămi și în ce gândesc
Deși fiecare al meu "eu" urăsc
Când pe mine însămi nu mai regăsesc.
Ca apa care nu vrea să mai treacă
Amărăciunea stă pe loc, nu pleacă
Căci tu doar poți să-îndepărtezi tristețea
Să-înlocuiești doar cu-n zâmbet căpețea,
Murgul pe-amândoi să ne ducă-n galop
În poiana iubirii sub un falnic plop.
Cum tunetul trece, nimic nu atinge
Doar tu c-o privire tristețea poți frânge.
Hai vino, scoate la lumină al meu "eu"
Precum focul viu a adus Prometeu.
Mare-i forța ploii dar n-are putere
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Prometeu și iubire, adresa este: