Poezii despre Sisif și timp, pagina 2
La spelunca din văzduh
în goana furioasă a gândurilor tale
ți-e cugetul în stele dar vătămat de criptă
în amintirea cărei, de mâine-n azi înfiptă,
adoarme rațiunea în visului petale.
mormântul locui-vei cu plumbic al tău sânge
din ochi ți se vor șterge a sinelui lecturi,
o salcie ce ramul la vârf spre-afund răsfrânge
spre apă de secunde cu dumnezei mature.
eu sunt bolnav de tine-n distanțelor altar,
mi-ai scris...
făr' a-ți răspunde mă sting în sacrificiu
iar duhul mi-e de îngeri cu rost sedimentar
căderea unei pietre sisifică mi-e-n viciu.
ci-n zodie de oameni doar ne-aruncă
în pisc de arbori, în văzduh speluncă
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce să îmi amestec cafeaua
în diminețile post apocaliptice
când trezirile mi se sublimă
într-o tortură academică
de parcă dezlipirea zilnică de tine
cea din visele altor realități
pare ar fi un canon sisific
un fel de perpetuă rătăcire de sine?
tremurul minții mi se înghesuie
în degetele din ce în ce mai vinete
din ce în ce mai lungi
și brațele mi s-au lungit nefiresc
în căutarea ta
crengi au devenit târâte după cel
căruia arereori pot să-i mai spun "eu"
cu ce să-mi amestec singurătatea asta
vâscoasă ce-mi colorează sângele negru
cuburi de gheață mi-l face ori de câte ori
un gând rebel pleacă să te sărute
a bună dimineața?
uite
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet este și omul care privește răsăritul
poet este și omul care privește răsăritul
de parcă nu l-a mai văzut niciodată
chiar și gâdele are momente de poezie între două execuții
iar zeii nu visează niciodată păsări nenăscute
oricât zbor ar ascunde piatra lui sisif
nicio încercare de nemurire nu trece nepedepsită
și eu cânt rostogolind un torace de om de zăpadă
când a primăvară devreme când a doamne iartă-mă
sugrum o clipă și răstălmăcesc legea legilor nelegiuite
cu un vector de lumină obținut prin regula paralelogramului
de pe un plan mai tot timpul pregătit să-și caute înaltul
parcă doar gravitația este de vină pentru veșnica cădere
iar inerția fulgului topit de sărut nu se pierde în violet
doar așa
că nu are altceva mai bun de făcut
.............................................
cum necum hymalaia e rezultatul dorinței pământului de a atinge luna
iar fiecare stea căzătoare ar putea fi sfârșitul
dar noi visăm codrii de aramă și tinerețe fără bătrânețe
între două iubiri vinovate și o cană cu vin
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit liber
Spiritul liber
Îți dă forța de a te înălța
Necondiționat
Spre înalt.
Poți suferi fără ca cineva
Să-ți mângâie rănile,
Din compasiune ori din datorie
Morală...
Nomenclatura asta banală!
Nu te întrebi unde este iubire,
Căci aceea este transcendentul
Ce s-a deschis
Străin, ca o poartă,
Într-o lume de vis.
Pentru ca ființa să fuzioneze cu infinitul
Ți-am desenat cărarea cetății lumești.
Dar tu... unde ești?!
A ta este lumina și viața
Și păsările.
Numai tu poți fi fluture, apoi stea...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doritul brânci (verbal)
Mi-s apele tulburi și nu știu de îngeri sau demoni se scaldă
ce sadici,
cât cred ei că îmi vor mai izvorâ ochii?
Miroase a picioare.
Ochii mi-s tulburi și purpura se scurge pe-afară
"Unde"-le mi-e țintă pe hartă
Unde ești înger ce tulburi apele ce mă vindecă?
Unde ce să-mi mângâie malul,
mi-e poftă de ceartă.
Ciudată poveste de țânc o știam -
Când alergam prin iarba cu rouă
La scăldătoare cu lacrimi în ochi
Povestea mi-a rupt picioarele-n două.
Sisif umilit de undele tulburi
Știu umbrele serii pe nume, de ani
Decade s-au scurs iar eu tot aștept,
Un brânci de la gloata nebună.
Și poate cândva de cade un strop de înger stingher
Mă va trage și pe mine de mână.
Întrebarea mă scuipă în față sigur că vreau,
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Replică" de Valentin David
Păi, cum să nu te-nlănțui, când tu te plimbi prin mine
Și calci pe unde versul abia a răsărit?
Ți-aș pune, ah, cătușe la tălpi dar mi-e rușine
De mine, că, parola de-acces ți-am dăruit.
S-aștept să vină iarna,-n zăpezi s-ascunzi intenții
Și să pătrunzi ca hoții și eu să stau de lemn?
Nu te credeam în stare să ai așa pretenții!
Să te gândești mai bine, Amor, eu te îndemn!
Măsuri de siguranță mi-am luat pentru atacul,
Ce-l pregăteai când planul în ochi ți l-am surprins.
Ți-aș fi cusut și gura, dar mi-ai furat și acul
Și ața din mosoare, dar uite, tot, te-am prins!
Acum, te plângi că timpul se scurge-ncet și dorul
Te-apasă ca o stâncă de-al lui Sisif pe cord.
Ți-a cam pierit curajul și unde ți-e umorul?
Eu niciun armistițiu nu vreau să îți acord.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între buzele tale se ascunde viața mea
porțile Paradisului s-au surpat odată cu nașterea ta
și tăcerile tale erau ofranda oferită cuvântului
asemeni dervisului rătăcitor, pornisem în căutarea adevărului
fără să știu că adevărul mă aștepta într-un sărut
dar nimeni nu înțelege când ajunge în viață dacă nu este pălmuit
și dacă nu-și urlă durerea. să se știe, să se audă
trăiam fără să știu, muream fără să vreau, Sisif rostogolindu-și viața
și viața te căuta, așa cum curbele de nivel dau ocolind muntele fără să se cunoască
și a fost vremea poveștilor, momente de vrajă întretăiată, sacadată
și buzele tale se umpleau de Duhul Sfânt, cuvântul le despărțea așa cum despărțea ziua de noapte
și lucrarea se-împlinea, zidită din lumină, lacrimi și sudoare.
și era noapte sau poate zi, dar timpul se purta ciudat
încercând să treacă de Poarta Sărutului
copilul se vrea legănat iar și iar, susurul poveștilor își jelește sleirea
unda lacului se tulbură privind asfințitul
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Cu toții știm că-n întuneric
Nu-ți poți vedea nici măcar chipul,
Ca într-un câmp ce-a fost feeric
Acum, tot ce-a rămas e zidul.
Un zid pe care-n aparență
Nu-l poți străpunge nici cu gândul.
Privit din astă existență
Nu poți, nu știi, nu-ți vine rândul...
Și te întrebi "Cum să-ndrept eu
Un rău, ceva greșit departe?"
Și-ncerci, gândești, aștepți mereu,
Dar tot ce vin sunt voci deșarte.
Ai vrea să pleci ca din coșmaruri,
Să te trezești și să-ți vezi drumul
Dar cele rele sunt ca valuri,
Tot ce fac ele: lovesc țărmul.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Sisif și timp, adresa este: