Poezii despre biserică și moarte, pagina 2
Apă vie, apă moartă
De cum am gustat din acel lichid,
Am și devenit autocefal,
Ca biserica de răsărit,
Cu multele-i turle de vis opal.
Fermecat în mâini țineam șipul,
Plin ochi de vrăjitele picături,
În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul,
Zguduit de fantastice furnicături.
Ce bine c-am dat eu de apa vie,
Căutată de toate poveștile laolaltă.
Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -,
Apă moartă, luată din baltă.
Atunci, cum se face că are efect?
Am întrebat firoscoasa de ciocârlie.
- Aceeași apă ce palpită în piept,
Pentru unii e moartă, pentru alții e vie.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte poștală 1
Sus, lângă Turnul Alb, e gri,
E rece, vânt și ud.
Jos, cerul Tâmpei se-nnegri
Și nu există Sud.
Brașovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urât.
Biserici negre-n suflet port
Și orgi dogite-n gât.
Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brâncovan.
Și-aș vrea să plec, nu pot să trec,
Și te aștept în van.
N-am să revin, n-ai să revii:
Munți mici, munți mici și triști...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exiști.
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un câine
Un câine flămând în ziua de Paște
De moarte urmărit, de oameni alungat
Stăpânul i-a murit sau nu-l mai recunoaște,
Se cântă prin biserici Hristos a înviat!
Dar de ce se cântă oare prin biserici
Sau de ce se spune și se recunoaște,
Dacă se mai lasă, de popor și clerici,
Un câine flămând în ziua de Paște.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă
Ce noapte, ce noapte și mâine ce noapte
și clopote toate cum bat înnoptate
și slujbe-n biserici și oameni pe coate
se roagă de moarte să plece departe
Și cuie în mâini și cuie în picioare,
ce jertfă pe cruce, ce spini fără floare,
ce jertfă jertfită, ce sânge se scurge
și-o mamă cum plânge cu fruntea pe cruce
ce noapte, ce noapte și mâine ce noapte
și clopote toate cum bat înnoptate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crezul meu pentru veșnicie
Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
și mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.
Cred în Iisus Mântuitorul
și în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri și în dorul
din colinde nesfârșite.
Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viață
și într-o dulce veșnicie
cu Hristos loc de verdeață.
Cred în sfinți și în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris chirilic
Această vară prea fierbinte
E dor legat de cele sfinte,
Ucenicia-n colb valah,
Lângă biserica din sat.
Acolo sunt bunicii mei,
Mai sus in colț lângă un stei.
Din lacrima picată-n drum,
Se-nalță falnic un gorun.
Mă-ntorc ades ca să inspir
Un fin parfum de trandafir,
De tinerețe fără moarte
Cu scris chirilic intr-o carte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din gară...
Mi-am aruncat inima peste gard
să o treacă ploaia pe cărare
salcâmul de la salcâm
și fereastră de uitare!
Ferească ușa bisericii
urma de vin
de pe degetul cu spin
de pe crucea cu spinare
când altarul era plin
de o simplă lumânare!
A plouat cu foc și pară
pe nuntașii adunați
Moartea a venit în gară...
Coborâți!
Urcați! Urcați!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comploturi subtile
Există o lege: destinul tău ca un nevăz
suntem cu toții subjugați de o mână
pentru tine
nu există monștri, numai Einstein și orhidee
nu-ți ridici ochii nepedepsit
către o zeiță
sărutul tău inventează biserici părăsite de diavoli
ție doar o moarte ți-e rezervată
există o lege: întunericul se învață cu lumină
o lume care râde și plânge printre subtile comploturi,
dragostea mea biciuită din toate punctele cardinale
pe cale de dispariție
sunt doar zimbrii...
există o lege: crima naște puterea
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento
Tu, care nu ți-ai părăsit
hotarul țării niciodată
și-n veacul ăsta urgisit
s-a scurs intreaga ta durată
Tu, care fruntea ți-ai încins
cu purpură și clarvedere
trăind ca un mesteacăn nins
pythagoreice mistere
Acum treci vămi de nepătruns
prin șapte cicluri planetare
vei fi aflat cumva răspuns
la vechiul semn de întrebare?
Azi pe biserica din Șchei
s-a-nfipt o pasăre-n săgeată
și-n mica zbatere a ei
parcă te văd crucificată
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre biserică și moarte, adresa este: