Poezii despre biserică și moarte
poezii despre biserică și moarte.
Biserica din Căușeni
Schitu-ntre vii si morți -
stă ca un legământ:
Pe jumătate-n cer.
Pe jumătate-n pământ.
poezie clasică de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul pe care cei morți îl cunosc
Pentru mama mea, născută martie 1902, moartă martie 1959
și tatăl meu, născut februarie 1900, mort iunie 1959
De ajuns, am spus și am părăsit biserica,
Refuzând acea procesiune țeapănă spre cavou,
lăsând mortul din sicriu să meargă-acolo singur.
Iunie. M-am săturat să fiu bravă, iarăși și din nou.
Am călătorit spre Cape. Mi-am rotunjit cultura
sub cerul brăzdat de soare, diurnul călător,
acolo unde marea pivotează ca o ușă de fier.
Și ne-am mângâiat. În altă țară oamenii mor.
Dragul meu, vântul se năpustește ca un balaur
dinspre marea-n spume, iar noi astfel ne-atingem, încât
ne pierdem unul în celălalt. Nimeni nu rămâne singur.
Unii oamenii ucid pentru asta sau pentru atât.
Ce se poate spune despre morți? Ei zac fără pantofi
În bărci de beton. Ei sunt deja asemeni pietrelor
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atatea frumuseți mă dor,
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Statui în lună (1960)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atâtea frumuseți mă dor
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
Târziu în noaptea neagră,
În curtea bisericii moarte,
Luna moartă lumina
Turnul mort al bisericii.
Prin crengile moarte
Ale copacului mort
Luna moartă
Lumina doi morți.
În tăcerea moartă
Păreau doi străini morți
Ce-și spuneau cuvinte moarte
Și vântul mort
Lătra ca un câine mort
Către doi străini morți.
Vântul mort și frigul mort
Șuierau prin oasele moarte,
prin sângele mort,
prin ochii morți
Ai străinilor morți
Din curtea bisericii moarte
[...] Citește tot
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce seară de toamnă
Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
și de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă
Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriți
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în șuvoiul nopții
așa într-o doară
Ce seară de toamnă
[...] Citește tot
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasa-te in pace!
Instinctul vorbește despre etică și moralitate
Se poate?
Instinctul nu moare
Doar hibernează.
Lasă-l în pace!
Merg în biserică să mă rog.
Cui?- Știm cu toții- Dumnezeului meu,
Dumnezeului nostru.
Voci și frisoane,
Tremurături și vorbe ciudate
Toate mă-npung,
Mă-nping de la spate.
Lăsați-mă-n pace!
Păcate. În biserică se-aud păcate.
Vreau să mă rog.
Se poate?
poezie de Laura Catana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bruma
nici singur nu mai știu
de nu mă mai doare
nici sufletul pustiu
nici eu-l care moare
din pietre vine rece,
o apă de izvoare
și peste mine trece
și tot nu mă mai doare
lin turlele bisericii
se oglindesc în soare
nimic din gânduri sferice
nimic nu mă mai doare
un sloi de brumă tristă
căzută-n fapt de seară
insistă și insistă
că toate-or să mă doară...
poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturna
O jumătate de lună
tremură palidă ca o nebună
pe cerul străzii pavate
cu urlete dezacordate.
Zidul sudălmii ascunde
biserica fără odăjdii,
gardianul din colț
își dă seama târziu
că veghează-n oraș
o mulțime de morți.
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascunselea
Trupu-i povară. Mirosul de tămâie
te tulbură și te trezești într-o biserică
plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...
Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,
că din strană răsună melodii de adormit pruncii,
iar părintele dă cu cădelnița sa de înălțimi,
sus de tot, cercetând cerul.
Nu te teme de morți, ei nu mușcă
și nu se mișcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,
întârziind asupra unui gând anume, doar atât.
E adevărat că după asta nu mai pot să revină
și stau bine ascunși printre noi,
așa ca în jocul de-a v-ați ascunselea.
Cine pe cine caută?
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre biserică și moarte, adresa este: