Poezii despre cardiologie și religie, pagina 2
Inima mea în toamnă
I
Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?
Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.
Doamnă toamnă inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?
II
Stau ferestrele pustii și reci
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ferește-mă, Doamne, de găini...
(1 Tesaloniceni 5,22)
Pe orișicine ai fi întrebat în sat, ar fi știut să-ți spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orișicare timp din an.
Era știut și-apreciat de toată lumea ca om deștept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.
Și tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă prețul mare și înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieții lui sfârșit.
Ajunse-acasă. Și în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai prețios și mai păzit,
Punându-și în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare și-a sădit.
"Iubitul meu - neliniștita lui soție îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robește de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"
Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, țânțari și cărăbuși și muște, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd și mut căra întruna
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmii devenirii întru ființă - În cinstea filozofului Constantin Noica
Psalmul I: Psalmul libertății prin Lumină
Acum sunt liber să iubesc misterul
Luminii ce-a atins și coasta mea,
Născând o nouă Evă: caracterul
Ce-adânc, de ani, în mine clocotea.
De-abia acum mi-a izbucnit în lavă
Dorința de-a-L trăi pe Dumnezeu;
Când Te-ai atins de-o inimă bolnavă
Atunci a explodat Big-Bang-ul meu.
Și tot ce-a fost știință ateistă
În Hades zace, fără de temei
Iar înșelarea evoluționistă
S-a prăbușit în grobianul ei.
E plin de sens și viață Universul
Căci Dumnezeu la toți veghează mersul!
[...] Citește tot
sonet de Cătălin Varga din psalmii biblici, Din cartea Cătălin Varga, Psalmii celor 7 trepte
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cardiologie și religie, adresa este: