Poezii despre radiologie
5 poezii despre radiologie.
Mortality
Fără nădejdi. Radiografia de sub braț
Confirmă. Soția stă cuminte lânga el.
Clădirea de peste drum e înaltă și calmă,
Cu hornurile țintind cerul gri, de oțel.
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografia unui zâmbet în colțul gurii
Îmi zâmbești iar
din colțul gurii
de pe radiografia pulmonară
sufocată de trecutul irespirabil
îmbâcsit cu patru pachete de Marlboro
și cinci cafele pe zi
mă oripilează ochii tăi
au culoarea palmelor de viață
ți-ai pus coastele în pungă
și îți cureți oasele
de milenara carne a timpului
ești galbenă ca ultima lumânare cu păr roșu
sorb sângele hepatic de toamnă
mă uit la tine
știu
ne vom întâlni în ultimul colț al pătratului
dar...
nu te mai iubesc
respir
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografie
Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munți,
imediat după ploaie:
anii aveau înfățișarea unor arhipelaguri pestrițe
împrăștiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriți în miniatură
căzuți pe maidane insalubre;
orele nu depășeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafață
a unui punct final.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat
Ciudat, nu ai glas, nu ești materială?
Ești numai un gând, zvâcnire arterială?
Ești numai scris, ciudat, radiografic,
Un nor și o lună, o stea, telepatic.
Au zi tu, cum bate o inimă-n centrul
Acestei mici galaxii, tu ești pentru?
Într-o câmpie zărit-am un pian,
Singur cânta, o minune în van.
Oh, sa ira, cum strigau vechii frânci,
Cenușăreasă nu ești, de ce plângi?
Te însoțesc mari șambelani,
Bufnițe, cârtițe sau șobolani,
Nu-i lua în seamă, o floare să iei,
Roșie foc sau o floare de tei,
Ciudat, nu ai glas, iar încet toți murim,
Deasupra să-mi cânte mierla un imn.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!


Teama de propriile gânduri
Teama de propriile gânduri
Te poate duce în scânduri,
Propria ta poezie să fie o nerozie?
Dar o iubești. Ca pe o femeie plină cu defecte.
Viața se subțiază mereu, narcoticele
Te fac transparent, gândurile se văd ca oasele la radiografie,
știu că trăiești, iubito, deși vrei să mori în ochii mei,
nu vrei să fii iubită de mine, ei și?
Sub stâncile roșii sângerez, scriu poeme
De izgonire a duhului rău, nereidele te duc în adâncuri,
Asiști la propriul înec, ei și?
Între pasiune și durere este o conlucrare firească.
Nu căutați femeia, anchetați-o, va spune totul în afară de adevărul simplu.
De obicei, dimineața, ne îmbrăcăm cu un fals caracter,
Seara îl scoatem, iar eu cobor în aceeași fântână,
Am să-ți povestesc un vis, doar ascultă.
Semnele înstrăinării duc spre iad, asta e sigur.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre radiologie, adresa este:
