Poezii despre cerșetorie și religie, pagina 2
Epoca versului
Pentru o mai pătrunzătoare viziune asupra lumii
îmi pun ochii la sare și urechea la tors
în bătaia vântului, în iarba plutitoare
de dus și de neîntors.
Pentru un om cu o pătrunzătoare viziune
asupra pătrunzătorului
Dumnezeu pe cărare
trece
pe lângă umbra cerșetorului...
Pentru mine eu sunt un dat
ce datează din epoca versului!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun
Am cunoscut bunu' în persoană;
Am cunoscut femeie, am cunoscut mamă.
Și tată am cunoscut, am cunoscut soră...
Și-o țară ce mă vrea oricum, mă suportă oră cu oră.
Câți câini am cunoscut, i-am crescut, m-au crescut
Și mă iartă mereu... să mă aibe nu cerșesc vreun avut.
Și Dumnezeu nu m-aude că-l neg, nu mai cred
Și înger îl am sigur, că-s încă, în viață purced.
Și am cunoscut bine suprem aproape, prin străini,
Unde am cunoscut casă, m-am cunoscut singur, cu bune și vini.
Am cunoscut, înfiorat de atât adevăr, bunătate...
Mă transfigur în jur, mă dau tot... bun, să fie o eternitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerșetorul
Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amăgesc puțin,
Voi ști că ai milă de oameni ca mine
Și sufletul nu-ți este pustiu.
De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulțeste fără de grai,
Iar tu om cu milă și suflet de rai,
Rege ești, între cei ce suspină.
Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Dar destinele vieții nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecții și punți de trecut...
Noi începuturi pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!
poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opriți-vă
În drumul meu opriți-vă fierbinți,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere și arginți,
Ca fumul, bogăția să vă-ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană și haiducă.
Opriți-vă cu sufletul ochean
Să beți înfiorarea hăbăucă.
Pe steiul ars de foc și-nchipuiri
Să vă înalț o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare și zefiri
Și vorba peste moarte să vă moară.
Nu închinați cu mine rugăciuni
Ci treceți, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiți de grâne și tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", an IV, nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemele iubirii
Suferința știe tot,
Fiindcă-i spirit în sființă,
Sfâșiere și credință
Îți plâng sânii sub capot!
Înspre tine eu înot,
Ești un punct de referință,
Trupu-ți arde sub velință,
Vin să-l sting... așa socot...
Îngeri îți cerșesc, la poartă,
Trupul și parfumul firii,
Dumnezeu ar vrea să-mpartă
Toată roada fericirii...
Miss, avem aceeași soartă,
În poemele iubirii...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă întreba
Nu mă întreba ce simt de te zăresc
când razele în jurul tău pălesc,
când mintea o transformi în afazie
iar sufletul-n anestezie.
Cu a soarelui lumină aurie,
desenezi curcubeu de bucurie
presari petale peste cicatrici,
ești plin de liniști, eu de frici.
Nu mă întreba de încă zăbovesc,
la a porții rai de ce cerșesc?
ce alții nu-mi pot oferi,
priviri, ce timpul nu le poate ofili.
Încă-mi trezești mii de fiori,
când suntem simpli cerșetori
în așteptarea zorilor de mai
pierduți în cești fierbinți cu ceai.
poezie de Adriana Monica Burtea (20 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe bulevardul răzvrătirii
cerșesc alinare de la Sfânta Treime
sunt cerșetoare pe bulevardul răzvrătirii
vreau viața să-și arate laturile sublime
în care nu mai suferă stingheri martirii.
întind mâinile după lumina sfântă
să mi-o așez pe tâmple ca un nimb
în universul ei toți îngerii cântă
o rugăciune pot să-i dau la schimb.
beau agheasmă setea să-mi potolesc
am luat-o gratis de la mitropolie
miracolul din apă pioasă slăvesc
spală gânduri negre de melancolie.
cerșesc îndurare de la Dumnezeu
să curme răzvrătirea din sufletul meu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul în care nu e ascuns Sfântul Graal
am intrat călare în catedrala plină de oameni speriați,
preotul s-a ascuns într-o icoană murdară și a închis ochii tuturor sfinților părăsiți de credință.
vocea mea a răsunat ca o pedeapsă binecuvântată.
copiii femeilor părăsite mi-au sărutat cizmele prăfuite iar cerșetorii și-au întins hainele în fața mea
ca pe un covor peticit peste care calul meu a trecut fără grabă.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
am ridicat cravașa și am lovit în neștire pe cei îngenunchiați în fața unor chipuri fără viață,
dogma a plâns zgâriind vitraliile cu profeții despre altcineva.
îmbrăcat în haine de călugăr iezuit, Betrand de Blanchefort a recitat poemul durerii
apoi ne-am așezat pe podeaua murdărită de vise
și ne-am îmbăiat în sângele celor nenăscuți.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
când focul trădării a aprins asfințitul unei religii născute dintr-un adevăr schingiuit,
frații centauri au dansat în jurul minciunii până ce oboseala le-a întins cupa de otravă.
eu am rămas să păzesc celelalte cuvinte printre cerșetori, târfe,
ore obosite și simboluri fără legendă.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
poezie de Eduard Dorneanu (21 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În ziuan care seaștepta zăpadă
Și numai moartean arbori seauzi,
Văzutam o măicuță stând în stradă,
Căreia ie rușine a cerși.
Cu mâinile ne-ntinsea rugăciune,
Ea nu știa căn suveranul stat
Cerșitul a ajuns profesiune
Și toți o practică neîncetat.
Copil al dorului, cu țaran soare,
Apropiindumă iam dat un leu,
Plângea în ochii ei chiar Dumnezeu,
În mine cerunțelegeam că doare
Și nam mai auzit nici un cuvânt
Și cerșetoarea rușinatăn pripă
Când sa plecat mi sa părut o Clipă
Ceși ducean spate propriul mormânt.
poezie de Traian Vasilcău din Moartea în premieră (2001)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descompunerea obiectului
Deci, descompunerea obiectului cu pricina,
Din obcina Moldovei, ca și metaforizarea
Din comuna Mazărea, nu au fost niciodată,
Nici ciudate, dorințe împlinite în plină splină,
Un camion se oprește brusc și geamurile din el
Cad pe asfalt, cioburi multicolore, fluturi reci,
Doamne, vitraliile, zise habotnicul, cu barba
Lui Lev Tolstoi, carele era mare șmecher,
Îngeri cu aripi uzate cădeau pe chelia profesorului,
Cineva îl prinse pe unul de picior, credea că e Dumnezeu,
Nici vorbă, un cerșetor puțin afumat se instală pe umerii
Profesorului, ca în povestea lui Sindbad,
Eu am fugit de la locul dezastrului,
Am pierdut lecția de descompunere a obiectului
Carele ar fi chiar viața însăși, draga de ea.
poezie de Boris Mrian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cerșetorie și religie, adresa este: