Poezii despre cunoaștere și existență, pagina 2
Că tu exiști
Te urmăresc cu mintea și cu ochii
Și te cunosc și după mers și după rochii
De cum cobori din casă de pe scară,
În pas grăbit de blândă căprioară.
Te văd cum ocolești aleea mea cu plopii,
Îmi bate inima când te apropii,
Te-aștept cu zâmbet cald sau ochii triști
Și-I mulțumesc lui Dumnezeu că tu exiști.
Că ești încântătoare și divină,
Asemănându-te cu o antică regină,
Străluminând în mine-un gest străbun,
Să te ador și-n gest sublim, să mă supun!
poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Am fost altfel decât s-a văzut...
Nu oricine-a vrut să mă cunoască.
Iar de unii, care, să mă știe-au vrut
Eu m-am protejat purtând o mască.
Am iubit pe cine nu m-a vrut
Și am părăsit pe cine m-a iubit
Am greșit cui nu m-ar fi rănit
Și-am iertat pe cine n-a greșit
Am găsit ce nu am căutat
Și am căutat ce e de negăsit
Am crezut în ce n-a existat
Și de adevăr prea des m-am îndoit.
poezie de Irina Binder din Fluturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu sunt păstrătorul
Tuturor acelor care sunt păstrători:
Vă văd.
Cunosc greutatea
Lucrurilor pe care le păstrați;
Știu munca invizibilă pe care o faceți,
Muncă pentru care nu sunteți plătiți,
Pentru care nu primiți concediu medical
Și fără de care această lume n-ar exista.
Vă văd.
Și vă salut.
poezie de Autor necunoscut SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuiul
Predestinat să fie cui
Și fără cap, el pare șui...
În fond dacă e cui sadea
Și fără pălărie-i va ședea!
Ba de îndrăznesc e cui ales
Și mult mai bine îi stă cu fes
Iar dacă n-are cap, orice profan,
Cunoaște că există și ciocan.
De bună seamă orice cui
E pus de cineva la locul lui!...
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de gânduri
Ploaie de gânduri
cu lacrimi de vară
a țesut peste suflet
pânza unei iubirii
care sărută infinitul.
Gândurile-mi sunt
zbor spre fericire.
Stol de pescăruși
își lasă libere
visurile frânte de
furtuna existenței...
Mă scufund alene
în valurile unui dor
pictat în speranță.
Mă înec în lacrima
necunoscută de tine
în adâncimea unui vis
care nu cunoaște
povara singurătății.
Vreau să ating
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Ploaie de gânduri
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Clipă notă frate
nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mișcare laterală
el se ridică
nimic nu mișcă nici ființa nici neființa nici ideea nici prizonierul înlănțuit nici tramvaiul
el nu se aude decât pe sine
nu înțeleege nimic altceva decât scaunele piatra frigul apa -
cunoaște trece prin materia dură
nemaiavând nevoie de ochi îi aruncă în stradă
ultimă scânteiere a sângelui în tenebre
ultim salut
își smulge limba - flacără străpunsă de-o stea
domolită
toamnă moartă ca o frunză de palmier roșu
și reabsoarbe ceea ce a negat și destrămat îl proiectează în altă emisferă anotimp secund al existenței
cum unghiile și pletele cresc și se întorc
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când veneam azi de la piață
cu mormanul de flori
pentru că acum mă-ntâlnesc cu sanda
și cu omul ei
iar tu
care-ai vrut s-o cunoști
ești departe
și-mi trimiți ilustrate colorate
alb-negru
cu castele năpădite de plante
albe
de parcă fotosinteza n-ar exista pentru ele
eu m-am învățat să te aștept
fără vreun până când
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi și brațele îmbrățișează
Timpul nu are relevanță.
Miez de vară: frunzele atârnă mari și nemișcate;
La margine de pleoapă, o stea
Sub mătasea pielii, o mare
Ele ne spun că aici nu există timp.
Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.
Suntem asemeni unui rege și a unei regine
Atunci când mulțimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii își leapădă, împăcați, coroanele
În lacuri.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești?
Niciodată nu voi mai dansa
așa cum n-am dansat cu tine
deși, în joacă, timpul înscris-a
predestinatu-ți nume pentru mine.
Nu știu când ne vom întâlni
sau de ne vom cunoaște vreodată,
ales ești tu, din urmă sau dintâi,
niciunul sau același înc-o dată.
E prea târziu să fim o întâmplare
deși e chiar devreme să insiști
cu-atâtea mii de vorbe întâmplătoare
ce-ascund pretextul lașității că exiști.
poezie de Luminița Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am visat
Te-am visat!
Înger întizându-ți aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc și să-l apăr
De fiarele existenței.
Mi-am scos inima și am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Și cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălțat și m-ai vindecat
Și m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Și Labiș a pus suflet în el...
La braț cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoașterii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cunoaștere și existență, adresa este: