cunoaştere şi existenţă

Replică celor deranjaţi

Degeaba vă înfuriaţi
Am lunga listă de blocaţi
Dovadă că, totuşi, există,
Acea categorie tristă:
Nu mă cunosc, dar se-adresează
'Ntr-un limbaj ce nu se postează!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final

La fiecare uşă deschisă
aşteaptă o speranţă.
Să nu râdeţi, prieteni,
am vrut să cunosc universul
să ştiu de unde vin
şi încotro voi merge.
Pentru că exist,
existaţi şi voi,
şi ea şi el.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Există o cale de la inima ta la mine
Şi inima mea o cunoaşte
Pentru că este curată şi pură ca apa.
Când apa este liniştită ca o oglindă
Poate să reflecte luna.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de noapte

În hainele nopţii m-am încovoiat
De trei ori sub poveri grele: pribegie, dragoste, existenţă.
Cunosc trei forme de fericire: poezie, eu însumi, soare.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte îndeajuns?

Dar acea umbră ţi-a fost de folos!
Ceea ce te răneşte, te binecuvântează.
Întunericul este lumânarea ta.
În lipsa barierelor încercările tale n-ar exista.
Tu trebuie să cunoşti şi umbra şi sursa luminii.
Ascultă... aşează-ţi capul sub copacul mirărilor.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Şi eu iubesc steagul naţional fluturând în vânt,
Crizantemele pastelate de la galbenul palid la bronzul antic.
Dar aminteşte-ţi că hrana mea este o cană de ceai amar!
Şi că mai există un "eu". Ţi-ar fi teamă să cunoşti
Gândul-muscă dând târcoale ghenei de gunoi.

poezie de Wen Yiduo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris pe pergamentul Fluviului Wang

În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrâneţea mi-a devenit companion.
Din greşeală, într-o viaţă trecută, m-au făcut poet.
Unei existenţe – căreia nu-i mai aparţin – i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moştenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare, de ce?

în fiecare zi există o altă zi
şi-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni şi nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuşi Dumnezeu

e un spaţiu rezervat şi nu insist

traversez singurătăţi şi învăţ
cum se moare
în înţelesul meu
un răsărit fără margini
şi fără intersecţii

oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie
să te cunoşti pe tine însuţi?

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Încep să mă cunosc. Eu nu exist.
Sunt intervalul dintre ceea ce doresc să fiu şi ceea ce au făcut
alţii din mine,
Sau jumătatea acestui interval, căci mai există şi viaţa...
Asta sunt, în sfârşit...
Stinge lumina, închide uşa, fă cumva să nu se mai audă
târşiitul papucilor de pe coridor,
Să pot să rămân singur în cameră şi să-mi tihnească bine de
mine.
E un univers ieftin.

poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie electorală

Domnule senator
grupul nostru de ziarişti
ţine să vă felicite călduros
pentru succesul pe care l-aţi avut
în campania electorală
şi vă roagă să-i acordaţi
câteva minute
mai întâi ne-ar interesa să ştim
ce este materia
şi câte forme de existenţă are
apoi am dori să cunoaştem
care este raportul dintre spirit şi corp
şi dacă infinitul
poate fi intuit în natură
iar la sfârşit dacă puteţi
spuneţi-ne câteva cuvinte
despre frunza de vişin

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!