existenţă şi imagine

O formă de existenţă

noaptea creponată înşiră pereţii
într-un abis
luna pleacă din fereastră
lăsându-mă într-o altă memorie
unde tu nu eşti

pe tavan visele aleargă ieşind dintr-un tunel
de unde împrumut timp
pentru zidit cuvinte
ce stau zăbovind pe marginea lutului
şi m-aşteaptă

o formă din existenţa mea-i absentă
pe cea din viitor o inventez
împodobind-o cu lucruri la modă
şi păstrarea teiului eminescian
plin de poezie

forma din prezent pulverizează imagini
cu buze care surâd

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poezie nu există moarte

În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu ştiu câta oara

Când o citeşti cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ţi rece, muritoare,

În poezie e lumină şi sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori cerul e prea luminos

Uneori cerul e prea luminos
Sau are prea mulţi nori sau păsări,
Iar în depărtare-i un soare prea strălucitor
Care te face să te gândeşti la el.
De ce-i mâna mea prea tocită
Pentru a tăia propriile-mi imagini,
Mie însumi oribile,
Cu zâmbetele lor prea rodnice,
Aş vrea să cunosc
Imponderabila atingere-a buzelor
Pe care nu le pot ridica, dar pot;
Creatura cu chip de înger
Care-mi spune că doare
Şi care vede cum trupul meu
Se pierde-n nemernicie?
Nu există nicio pauză. Pune surâsul
Acolo unde s-au uscat lacrimile.
A rămas durerea îngerului;
Cuvintele lui ard.

[...] Citeşte tot

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea ucide

Aşteptarea ucide...
Confuzie iraţional folosită.
Relativitatea cuvintelor DA şi NU,
Balanţa dintre două lumi,
Platforma unor sentimente confuze...
Off, poate că nici măcar ea nu există,
Ci este un timp lăbărţat,
Ca un pulover croşetat
Din ireale secunde.
Poate!
Se v sfârşi această incertitudine
În secunda "0" a realităţii.
Aşteptare?! Imaginea distorsionată
A fracţiunii de viaţă
Despre care nu ştim nimic.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna creatoare de iubiri

luna inventa paşii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exişti ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafaţa oglinzii
văzând misterul neputând să-l simţim
ne-am sătura de viaţă
iluzie fericirea ar părea
nu am spera aşteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în faţă mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde ţâşnesc izvoare

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Claudia Iakab
Adăugat de Patricia Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saloane de oglinzi

Saloane de oglinzi
unde strălucirea plină de vise
se reflectă static şi în mişcare,
expun imaginea reală.

aproapele şi departele conservă lumina
până la porţile înalte ale cerului.

Chiar dacă mâinile sunt ramurile noastre
nu au anotimpuri de înfrunzire,
au palme în care se citeşte destinul
lucrează şi mângâie formele de existenţă.

După alungarea întunericului
sufletul are saloane de oglinzi
pe care se plimbă dedublate visele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făclia

Tu nu mă vezi aşa cum sunt,
Mă reclădeşti doar din imagini,
Din versuri ninse de paragini,
Tresar ca simplu amănunt.

Şi uneori mă dezlipeşti
Dintr-o prefaţă-ncremenită,
Îţi par, fără să vreau, ispită,
Plutind în rafturi cu poveşti.

Minutele plâng egoist
Prin dimineaţa trecătoare
Şi mă declari o întâmplare,
Dar nici nu ştii dacă exist.

Nu încerca să mă găseşti,
Sunt o făclie neaprinsă,
Prin vadurile lumii însă,
Vreau să-mi repeţi că mă iubeşti.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

am aşteptat de partea cealaltă a cerului un semn de la Tine,
timpul trecea greu,
poeziile scrise cu sânge adunau în jurul lor ochii animalelor de povară.
în fiecare zi albastrul singurătăţii îmi desena buzele Tale,
soarele râdea de jocul nostru copilăresc,
râdea.

sinucigaşii treceau pe lângă mine negându-ŢI existenţa,
imaginile lor păreau ceva între binecuvântare şi incest.
cu faţa întoarsă către lumină am continuat să scriu rugăciunile de piatră
ploile m-au binecuvântat cu nebănuite dureri.
luna plângea uimitâ de tristeţea unei copilării retrăite la nesfârşit,
plângea...

inelele fuseseră pierdute pe drumul durerii ce ducea către Perigueux
cuvintele noastre nu mai pot schimba nimic dintr-o hotărare luată în pripă.

poezie de Eduard Dorneanu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea divină

În ceas de cumpănă toţi se roagă
Pentru Iertare, Milă, Pace şi Iubire;
Către-aceste virtuţi minunate
Se întorc cuvintele lor de mulţumire.

Căci Iertarea, Mila, Pacea şi Iubirea
Reprezintă pe Domnul, Tatăl cel de sus;
Dar Iertarea, Mila, Pacea şi Iubirea
Reprezinta şi-Omul, pe fiul Lui, Isus.

Căci Mila are-înfăţişarea omului,
Iertarea, inima umanităţii;
Pacea e îmbrăcămintea lumii,
Iar Iubirea, forma umană a divinităţii.

Atunci când oamenii, din orice ţară,
Se roagă-n ceasuri de nenorocire,
Se roagă divinităţii cu formă umană:
Iertare, Milă, Pace şi Iubire;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama fiilor noştri

Fiecare picătură a sângelui nostru,
Primul nutriment din viaţă,
Prima bătaie a inimii,
Dulcea imagine
Ce o invocăm în orice moment,
Refugiul cel mai sigur
Al existenţei noastre,
Strada parcursului nostru,
E Ea, Mama fiilor noştri.
Totul din noi e al său
Să o iubim şi să o căutăm
În toate momentele bune şi rele
Cu fruntea plecată ode să-i cântăm!
Al nostru e gândul Ei, Iubirea infinită,
Rugăciunea Sa cotidiană
Şi ultima respiraţie de noi primită.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!