Poezii despre existență și imagine
poezii despre existență și imagine.
* * *
în fiecare bătaie de inimă
există un timp și o durere
în rest aceeași imagine funebră
o cruce de lemn o lumânare stinsă
și o urmă de lacrimă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copac de timp
praful uitării-n
păianjen din fire
și-n clipe ochi
pun dreaptă
sau nedreaptă
uitare
gândurile amorțesc
colțuri ale minții-n
imagini fugare
depărtarea sufletului
din mine
mă aruncă undeva
în trecutul de mâine
mai există un gând
de mult rătăcitor
prin spații
care nu știe
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu port cu mine o lume în imagini
Eu port cu mine o lume în imagini
Ca o arhivă mare și bogată
Regretul mă cuprinde câteodată
Că n-am să pot să le și scriu în pagini.
N-am să mă folosesc de aceleași imagini
Doar nu e nici-o faptă repetată,
Voi încerca în vremea ce mi-i dată
Să nu rămână vreunele-n paragini.
Sunt faptele cu a lor experiență
Din toată lumea adunate în mine
Mi-e gândul frământat de-a lor prezență,
Din vremile ce fost-au înainte
Care cu-ndelungata existență
Au adunat eterne învățăminte.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa...
Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa
metaforă a lui Heraclt Obscurul.
Noi suntem apa, nu diamantul.,
Cel pierdut, nu cel care stă neclintit.
Noi suntem râul și noi suntem grecul
care-și privește chipul în apă. Imaginea sa
se transformă prin undele oglinzii fremătătoare
într-un cristal care se transformă-într-un foc.
Noi suntem vanitosul râu predestinat
drumului către mare.
Umbrele l-au înconjurat.
Toate care există ne spun la revedere, toate dispar.
Memoria nu-și imprimă propria monedă.
Totuși, există ceva care rămâne,
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina stelelor și Neființa
Strălucirea stelelor a întrebat Neființa,
"Stăpâne, tu chiar exiști? Sau nu exiști?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Neființa.
A așteptat să vadă dacă Neființa se va ivi de undeva.
Și-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranța că va prinde pentru-o clipă imaginea Neființei.
A așteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârșit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absența Ființei,
Dar cum aș putea accepta absența Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Neființa există,
Ar putea-o cineva înțelege?"
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu face minuni
Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din liniște stârnește vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ți dă sănătate.
Din tristețe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
și viață lumii a dat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Curve și arendași ajunși icoane
Atâta dezinformare
există în presă
având coduri galbene, roșii
să fure nestingheriți coloși
în jafuri rar amintite
de o parte a presei dezmințite
a unei media cenzurată
ca în epoca comunistă
în cântări Nației cu niște
curve și arendași de imagine
ajunse icoane
pentru prostime
și analfabeților educați funcțional
pentru a fi aserviți acestor corupți...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Breaking news
Din ochiul meu
golit de imagini a curs
ultima lacrimă care
poate să readucă
moartea
printre coșciugele rânduite
în stânga și în dreapta
ca niște lumânări
pregătite să ardă
până la capăt
da... până la capăt...
s-ar putea
să nu vă mai pot privi
dar imun la răutățile unora
o să-mi fac ultima plecăciune
în fața celor care
m-au primit
în gândul lor și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (martie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palate cladite pe ruine
Ruine de suflet prematur,
Imagini de copii cu părul sur,
Lumi sclipitoare cu haine cochete,
Perfecțiuni înălțate pe defecte!
Palate clădite pe ruine-
Sunt vechi- făuritorii sunt de vină;
Sunt noi- făuritori există încă-
Clipe clădite pe cioburi vagi de stâncă...
Nimic nu-i nou, întreg, ci aurit;
Totu-i fațadă și totu-i ipocrit;
Adâncu-i tulbure iar temelia rară-
Nu ei, ci noi suntem cei de ocară!
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicicând...
Un suflet închis într-un trup trecător
se zbate-ntre viață și moarte.
El știe că-i doar pelerin călător,
dar trupul vrea încă să-l poarte.
Fugare clipe de luciditate
învie imagini trecute,
din lumea trăită redeșteptate...
Nu pare nimic să-l ajute.
Durerea cumplită trupu-i cuprinde,
nu crede mai mult să reziste.
Și totuși, de viață nu se desprinde:
el nu vrea să nu mai existe!..
Din câte-ar fi vrut cândva să-mplinească,
în timpul ce-n goană trecuse
fără să poată să și le-amintească,
atâtea speranțe apuse...
[...] Citește tot
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și imagine, adresa este: