Poezii despre existență și indiferență, pagina 2
Oameni precum copacii
Există oameni precum copacii...
ei dăruiesc de e nevoie,
bucăți de stea sau lapte-al stâncii,
cu inimă și bunăvoie.
Acum privesc adânc în mine
și cred că sunt copac, însă am teamă...
poveri îmi stau pe umeri în ciorchine,
nu știu de pot să descifrez o anagramă.
Dar stau la post că asta mi-e menirea
deși furtuni îmi lasă cicatrice,
îți dăruiesc surâsul căci asta îmi e firea
sperând că vei prelua a mea matrice.
Lovită sunt de-a ta indiferență
însă eu știu că sufletul ți-e chinuit,
mă-nchin în fața ta cu reverență,
accept cu umilință gandu-ți tăinuit.
Eu brațele-mi deschid ca ramuri
de ai nevoie te cuprind la trunchi,
înalț spre cer verzile mele flamuri
și visele ți le strâng mănunchi.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Il existe toujours un ange gardien
oamenii miroseau a bomboane mentolate
nimeni n-ar fi putut spune
cât de conștienți cât de mândri cât de indiferenți
erau ei la frumusețea degajată
se opreau în dreptul bazarului cu iluzii
mimau negocierea afișau expresia achiziționatorului de succes
oricând își puteau permite investiții în trecut
ieșeau... briza împingea pe scenă
siluete valencia eșarfe galbene prelungind
fragilități minore în aria aceea unde părea
că îngerul se unește cu omul
dansau-dansau!
nu era vina lor!
străzile pocneau de reacții chimice!
râzând își asigurau porția poate eronată de endorfine
călcau terenuri minate se aventurau scăpau ca prin urechile acului
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caruselul vieții
Te învârți uneori într-un ritm frenetic
Printre oameni idei și flori cu parfum de dor.
Uneori doar o clipire de gând te amețește
să urci în caruselul vieții unde nu există calești,
nici caiuti, inorogi înaripați elefanți sau vise,
doar speranțe, idealuri, dorinți, stau ascunse
printre lanțurile ce-ți infăsoară sufletul plăpand
speriat de vuietul trădărilor din piatra filozofală.
Când și când, o sclipire de indiferentă a inimii
dă posibilitatea întreruperii ritmului amețitor
al caruselului anilor pierduți. Atunci, în secunda de răgaz
a existenței, în sfârșit devii ființa care ești,
nu cea care au șlefuit-o cei ce te-au amăgit să urci în carusel,
spunându-ți că viața e o furtună fără început și fără final.
Închizi ochii,
imensul clopot al celor ce -și strigă cu un dangăt neputința
[...] Citește tot
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fața nevăzută a lumii
Când lumea s-ar scula din rău
Sau din a ei indiferență,
Poate va fi din nou călău
De-omor, hoție, impertinență.
Când lumea s-ar trezi spășită
De nedreptățile făcute,
Vor fi din nou iubit, iubită
Fără paradă, pe tăcute.
Când lumea nu va mai fi-n hoarde
Crezând un unic adevăr,
Va fi doar cânt de tril, de coarde,
Trăi-vom fiori de flori de măr.
Când lumea se va culca-n pace
Fără de frică pentru mâine,
Va fi tărâm la toți să joace
Și asasini vor face pâine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S. for Love!
timpul acesta nu știu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu
așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al pământului
Poeții reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate
cuminți pajiștile renunță la prejudecăți
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea este relativă (poem postmodernist)
Văd cum pașii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.
Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuțită dată de absența zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.
Un nor își clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,
ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranță, sunt existenți.
Mai mult decât atât, copacii înțeleg de ce sunt existenți.
Ei așteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheață. Vreau pașii mei înapoi, așa precum
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bagatelizare
O lume se îmbarcă în mondializare
-Căci toți suntem o rasă-n vârf de scară-
Și-am creat multe trepte, către bunăstare,
Din crude experiențe... Viața nu-i ușoară.
Și asta este lumea-n general;
Ce-și recunoaște singură valori și tare
Și-aplică ce câștigă-n ideal...
Ce vrea cu obstinație s-atingă... Fără încetare.
Există însă o ciudățenie, de trist exemplu,
Un loc unde percepte, reguli nu există;
Un sit străvechi, unde poporu-i impotentu',
Unde chiar și credința, acum, e falsă... Anticristă.
E-o țară unde tot se știe, a lumii sinecură,
Unde nici mintea -în multe școli extinsă-
Nici practica, n-o poți împărtăși, din pasiune pură,
Fără să fi părtaș de-o gașcă... Parte prinsă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia de tine...
De viață mă tem. Dară și de tine!
Când tu mi-ai pătruns în suflet acum.
De este prea rău sau dacă e bine
Eu chiar voi afla de la tine oricum.
Mi-e frică să stau în singurătate
C-atuncea mă bântui și m-ai îndârjit.
Iubirea să aibă o cursivitate!
În tot ce atuncea, demult m-a vrăjit.
Nevoia de tine o simt permanentă
Iar viața mea este acum însetată.
De tine, că nu-mi ești chiar indiferentă!
Și nu ești nicicum de unii lăsată.
N-aș vrea să-nceteze iubirea-ntr-o zi
(că asta ar fi o altă vendetă!).
În care cu toți ne-om împotmoli
Și-atuncea nicunul n-ajunge vedetă!
Mi-e teamă că ziua de mâine apune
[...] Citește tot
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Never
Nu mai era sigur pe nimic,
numai creierul îi lucra febril.
Mai febril ca niciodată.
Îi trimitea ghirlande de metafore,
fragmente de marmură, diamant,
iar ea tăcea ca un sfinx.
"Un sfinx trebuie spart,
să vedem ce este înăuntru".
Se gândea el.
Dar distanța ca și timpul
ca și indiferența ucid sentimentele
cum mor păsările în zborul lor spre sud,
prinse de un vânt rece.
A plecat, cu o carte de un învățat chinez,
în munții Tibetului, s-a ras în cap,
cum făcuse în primul an de facultate,
când și-a pierdut prima iubire,
a dispărut.
Ea s-a prefăcut într-un corb negru
și în fiecare noapte rostește clar, răspicat,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universuri paralele
Sunt transportat "timeless" în Univers d-exil,
reîntors dintre decenii ale indiferenței,
redevenind sensibil, ce am mai fost, copil;
m-aplec pierdut spre-un leagăn din eul existenței.
Stau iar întins pe glia, în cafeniu, din grădină,
privesc cu cap plecat pădurile din ierburi...
Șofez printre furnici, pe alei, fără benzină;
cărăuși, lucrătoare prin veșnicii de treburi...
Luciu de aramă apare, în cruste-n cheratină
de-un uriaș ce nu-și găsește loc, nu-l știu
unde se-ndreaptă-n pași, mărunți, fără mașină,
și brusc îl pierd; e-o formis, c-un fluture-ncă viu!
Se duduie pământ; prin frunze colosalul
cu pași fără de număr; iuțire-i de șopârlă;
se oprește ca statuia, cap auriu ca Graalul...
Am mai văzut-odată, când mă scăldam la gârlă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și indiferență, adresa este: