Poezii despre laudă și sfinți, pagina 2
O, Dragoste...
O, Dragoste, tu unde ești?
O, Dragoste, frumoasă și curată,
O, Dragoste, ca din povești,
Atât de dulce și de fermecată.
Tu ești Regina Fericirii,
O donație pentru toți,
Tu ești esența nemuririi
Și voia buna între soți.
Ești sfântă, caldă ca un soare,
Ce sufletul ne încălzește.
Fără de Tine totul moare,
Iar tot cei viu se ofilește.
Cu Tine viața-i mai frumoasă,
Și cerul e mai luminos.
Cu Tine pâinea-i mai gustoasă,
Iar soarele-i mai călduros.
[...] Citește tot
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 5
Ochii mei plânși, s-a stins al vostru soare
sau, mai degrabă, către cer se-ndreaptă:
acolo-l vom vedea, căci el ne-așteaptă
și poate-ntârzierea noastră-l doare.
Auz al meu, preadulcea-i cuvântare
cu cei care-o pătrund se-adună-n șoaptă.
Tu, biet picior, n-ajungi pe sfânta treaptă
pe unde-i ea, ce nu-ți dă pas, nici stare.
La ce bun dar, mă oropsiți și-n nume
de rău mi-o luați când nu sunt eu de vină
de n-o vedeți și n-o găsiți pe lume?
Nu blestemați, ci lăudați deplină
puterea Lui ce ia și dă anume
și lacrima cu bucurii alină.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare dimineață
În fiecare dimineață,
Când soarele zâmbește-n geam,
Privesc spre cer cu bucurie,
Mă-nchin și-Ți aduc slavă Ție,
Și fericit cu drag exclam:
O, slavă Ție, Doamne mare,
Măreț ești, unic, drept și sfânt,
Slăvesc și laud Numele-Ți mare,
Ce n-are-n lume asemănare,
Te laud cât voi fi pe pământ.
Îmi ridic mâinile spre Tine,
Te recunosc ca Dumnezeu,
Îți mulțumesc căci ești cu mine,
Tu ești puterea ce mă ține,
Laud și slăvesc Numele Tău.
Tu meriți lauda și închinarea,
Ești țelul meu, tăria mea,
[...] Citește tot
poezie de Ica Drăgoi (19 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculț
Te voi regăsi
femeie de la margine de lume
pe faleza arsă de brume
în decembrie
în vântul purpuriu al orientului
pe țărmul încărcat de sare albastră
și veștede spume
Nu mai știu să te laud
am uitat lucruri și nume
o să mă rog pentru sufletul tău
de crin roșu
cu tăceri și bolboroseli fără șir
și fără cutume
N-am fost niciodată doar cu mine însumi
ți-am purtat părul
flacără de pe comori
strâns peste piept și peste față
ți-am purtat trupul în trupul meu schingiuit
[...] Citește tot
poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți prunci cu toții
Veniți prunci cu toții, veniți, alergați,
La Betleem grabnic în grajd v-adunați,
Vedeți bucuria ce Tatăl de sus
În noaptea-asta sfântă la toți ne-a adus.
Priviți colo-n iesle, în paie ascuns,
La a stelei lumină ce-n grajd a pătruns,
Cum e strâns în fașă Copilul cel Sfânt,
Mai blând, mai frumos decât îngerii sunt.
Dar iată-L pe paie, Copilul Ceresc,
Iosif și Maria cu drag Îl privesc,
Păstorii-nainte-I stau îngenunchiați,
Deasupra lor îngeri zbor înaripați.
Și voi ca păstorii genunchiu-n pământ
Plecați-l-naintea Copilului Sfânt
Și bucuroși, cine nu s-ar bucura,
Începeți cântarea spre lauda Sa.
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculatu-m-am in miezul nopții
Sculatu-m-am in miezul nopții, Doamne
Să mai slăvesc o dată numele Tău sfânt.
Să mă închin în fața dragilor icoane,
Plecând genunchii inimii până la pământ.
Ca să mă rog să îmi mai dai și mâine
Răbdare, sănătate și izbândă,
Pe masă bunăstare, vin și pâine,
Să nu mă dai pentru păcate la osândă!
Căci numai Ție laudă și-nchinăciune
Ți se cuvin în orișicare clipă.
Drept mulțumire, îți aduc o rugăciune
Cu lacrimi, dintr-o inimă smerită.
poezie de Mariana Bendou din Pierdută și răscumpărată (2010)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și toți eram frați
Cu marea alături pe plaja fierbinte
Doar opt, poate nouă creștini adunați
Păzeam cu tărie poruncile sfinte
Trăind în iubire curată de frați.
Erai Dumnezeul puternic și mare,
Erai judecata din ziua de-apoi
Strigam către Tine în prag de-nnoptare
Și sfântul Tău Nume era peste noi.
În rugă aprinsă și laudă multă
Ca unul în Tine cântam așteptând
Un semn din înalturi - știam că se luptă
Satan să-Ți înfrângă toți sfinții pe rând.
Nectar de lumină sorbeam din cuvinte,
Grăunte de stele pe plajă-adunați
Vegheam în iubire și rugă fierbinte
Și toți eram unul și toți eram frați.
E soarele-n ceruri ajuns la amiază
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să nu fiu
Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi și niciodată
Să Te laud, Doamne și să pot să-Ți cânt.
Legănată-n brațe m-ai ținut și încă
Mă mai porți cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.
Tu ești totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veșnicie pus-ai peste veșnicie
Și mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.
Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boțul gângav de pământ
Cum să nu-Ți fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi și noapte-adusă pe altarul sfânt?...
poezie de Adriana Cristea (10 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 5
Voi preamări în repetare zorii
Și soarele ivindu-se-n natură
Pe care-o-mbrățișează cu căldură
Aceea care i-ar simți fiorii,
S-ar lăuda ca de-un sărut pe gură
De parcă cel mai mândru dar al Florii
Suav parfum, surâs al Aurorii
Rămas pe buze-i sfântă băutură!
O, acest dar mi se cuvine mie
Ce-atât am plâns zădărnicind risipa:
El, de-ar veni, din nou aș da putere
Privirilor, și-n mare bucurie
L-aș câștiga și-aproape ar fi clipa
Să-ngenuncheze-n fața mea-n tăcere.
sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-a ajuns vremea
Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreț și dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...
Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Și-al Lui popor nu mai știe de Sabat.
Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuți lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârșitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.
poezie de Rareș Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre laudă și sfinți, adresa este: