mântuire şi timp

Aurora

Ţara mea cu plaiuri line,
Tristă, plină de humor,
Cine oare să te-aline,
De necazuri şi de dor?

Ştiu, duci lipsă de popor,
Calea furul ţi-o aţine,
Căci votăm "cozi de topor",
Ce lovesc amar în tine...

Dar va reveni şi ora,
Clipa marii tresăriri,
Timpul nostru-al tuturora,

Al curatei izbăviri,
Când se-aprinde aurora,
Ea străluminând... zidiri!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraculoasa vindecare

Moto: Am simţit o putere care a ieşit din Mine (Luca 8.46)

Iartă Doamne, eu sunt păcătoasa
Care-am îndrăznit să Te ating
Mă roade boala şi mă sting
Simt moartea şuierându-i coasa

De doisprezece ani îmi curge
Izvorul vieţii fără lecuire
Dar fără Tine nu e mântuire
Şi vlaga vieţii mi s-ar scurge

Şi disperarea m-a împins
Dar cel mai mult dintr-o credinţă
Că vindecare-i cu putinţă
De asta Doamne, Te-am atins

Şi-acum mă simt tămăduită
Aştept Iisuse să mă cerţi
Dar Tu eşti bun şi blând. Şi ierţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc tabloul...

(lui Theodor Aman)

Privesc tabloul tău "Hora Unirii",
Din anu-acela cei cu el de-o seamă,
Când România, buna noastră mamă,
Purta pe frunte nimbul izbăvirii...

Mă răscoleşte umbra amintirii
Şi parcă-aud mulţimea cum aclamă,
Un Domnitor, doar unul se proclamă,
În ceasu-acela mare al înfrăţirii.

Tabloul tău cuvântă ca şi slova
Şi-atât de scumpă-mi este mie hora
Că cei de-aici, străbunii din Craiova,

De cum ştiură că sosise ora,
Cu Ţara Românească şi Moldova,
Un imn le înălţară, tuturora.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză-ngălbenită...

O frunză-ngălbenită-mi bate-n geam
Şoptind că-i timpul să mă-ntorc la matcă,
Ea a simţit adesea că-n suflet, eu jeleam,
Chiar de trăim haotic zicând mereu; -Ce dacă!

Spre frunză am privit prin lacrima ascunsă,
Dorind să-i prind mesajul şi timpul ei puţin,
Dar am simtit durere şi inima străpunsă
De-o suliţă fierbinte ce-n vârf ţinea venin.

M-am aşezat rănită pe strat de frunze moarte
Agonizând o vreme printre năluci şi frig,
Dar o lumină vie m-a dus în zbor, departe,
La uşa mântuirii şi-am început să strig.

Deschide-mi, Doamne, sunt oaia rătăcită,
Priveşte-mă cum sufăr şi rana-mi sângerează!
Iisuse, către Tine, mă-ntorc acum smerită,
Iertare-Ţi cer, o, Doamne, te rog, mă înviază!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există doar Dumnezeu

Nici un demon, nici un zeu
Nu există-n astă lume.
Există doar Dumnezeu.
Aşa biblia ne spune.

El e zeul creator.
În El toată lumea crede.
El este mântuitor
A tot cea ce se vede.

De mii de ani, Lui ne-nchinăm.
Şi fiului Său, Isus.
Lor viaţa o-ncredinţăm,
Când plecăm acolo, sus.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vin colindători

Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.

Şi ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.

Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.

Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrăţească,
florile dalbe.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă biografie

Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar arderea lui
care-ţi atinge obrazul
în semn de supunere,
în semn de protest;

timpul e răstignit
în ochiul bolnav al păsării,
iar amintirea
ca un fruct decojit
prin amiezele tot mai amare,
îşi muşcă ţărmul;

nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar izbăvirea lui
pe muntele acela nevăzut.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia

Îţi spune Domnul fericit
De ai citit, de-ai împlinit
CUVÂNTUL LUI.
Şi ţie ea-l recomandată
Că are o putere minunată
ÎŢI DĂ VIAŢĂ.

Ea îţi arată mântuirea
Ea îţi fereşte rătăcirea
E UN DAR MINUNAT.

Ea alină suferinţa
Ea măreşte pocăinţa
E O HRANĂ ZILNICĂ.

Întăriţi-vă prin ea
În Domnu-n puterea Sa
ÎN CREDINŢĂ.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamnă grea, de peste veacul veacului,
Moartea şi-a bătut în mine cuiele.
Svârle de pe suflet haina dracului, –
Gândurile la văratec suie-le,
Ţipă sus, în ceruri, să ne mântuie,
Ploile, – netălmăcite şopote –
Singur, numai soarele, să bântuie,
Linişte ca după val de clopote. –

Murmurând în fumuri de descântece,
Arde-mi toate rănile iubirilor.
Viitorul pune-mi-l în cântece,
Iar trecutul lasă-l mănăstirilor.

Rupe toate sforile cuvântului,
Fă morman din jalnica paragină,
Arde tot şi dă cenuşa vântului,
Rând cu rând şi pagină cu pagină.
Vântul mi-o aduce de pe-o ramură,
Pe deasupra anilor şi-a sorţilor,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Ciubotăraşu din "Însemnări ieşene", Anul II, Vol. III, Nr. 2, 15 ianuarie 1937, p. 90
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea cu rod de noroc

Când poftele biciuiesc
Mierea fericirii totale
Creuzetul iubirii perfecte
Aduce semnele banale.

Sărutul străluceşte în timp,
Sufletele-n spaţiu-s muribunde,
Pe retina imaginii şansa
Izbăveşte urmele crude.

Nici mai devreme sau mai târziu
Iubirea poartă vertebre de foc,
Pe creanga voluptăţii umane
Creşte floare cu rod de noroc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!